MIHAIL COZMEI – UN PISC AL PROFESIONALISMULUI ÎN DOMENIUL MUZICAL
Născut la Huşi, la 10 octombrie 1931, Mihail Cozmei a urmat Conservatorul din Bucureşti, între 1950 – 1956, cu George Breazul, Victor Iuşceanu şi Dragoş Alexandrescu (teorie şi solfegiu), Ion Dumitrescu şi Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu şi Zeno Vancea (contrapunct), George Breazul, Constantin Bugeanu şi Radu Negreanu (istoria muzicii universale şi româneşti), Tudor Ciortea (forme muzicale), Emilia Comişel şi Mariana Rodan (folclor), Alexandru Paşcanu (citire de partituri, teoria instrumentelor şi orchestraţie), Ovidiu Drîmba (pian), Dumitru D. Botez şi Ion D. Vicol (ansamblu coral şi dirijat cor), Ion Şerfezi (metodica predării muzicii şi practica pedagogică). A fost, aşadar, studentul celor mai mari nume ale muzicii româneşti din acea vreme.
Secretar muzical la Filarmonica „Moldova” din Iaşi (1956 – 1961), a urcat toate treptele didactice, de la asistent, lector, până la decan şi, apoi, rector al Conservatorului „George Enescu” din Iaşi.
A condus, de-a lungul anilor, Catedrele de de ansamblu coral şi dirijat cor. A mai predat estetică muzicală şi muzicologie.
A inţiat şi condus Festivalul Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ (1972 – 1984) şi Festivalul Muzicii Româneşti (Iaşi) între 1973 – 1992. De asemenea, a iniţiat constituirea Fundaţiei „George Enescu” la Iaşi.
A obţinut doctoratul în muzicologie în 1979 la Conservatorul clujean.
A efectuat stagii de documentare şi perfecţionare la Conservatorul de Muzică „P. I. Ceaikovski” din Moscova (1964 – 1965) şi la Academia Naţională „Santa Cecilia” din Roma (1971).
Continuând tradiţia seculară a muzicologilor ieşeni (Teodor T. Burada, George Pascu), Mihail Cozmei este apreciat de ieşeni mai ales datorită aprofundării fondului de documente locale. Prin care a dat la iveală câteva monografii şi studii de remarcabilă şi pertinentă analiză. În special a învăţământului artistic. De asemenea a pus în lumină noi aspecte biografice ale unor muzicieni, precum Burada, Asachi, Ciolan, Jora, ori Celibidache.
De o mare valoare constituindu-se mai ales contribuţiile asupra lui George Enescu.
Investigaţiile sale documentare pornesc totdeauna de la izvoarele primare, sigure, urmând apoi exploatarea, adeseori surprinzătoare, a semnificaţiilor secundare, a surselor de arhivă. “Cele trei schiţe monografice ale instituţiilor şi formaţiilor muzicale (Conservator, Filarmonică, Cvartetul Voces) confirmă tradiţia de înalt profesionalism a unui centru de cultură muzicală românească, admirabil pusă în lumină şi printr-o serie de cronici şi articole privitoare la viaţa muzicală contemporană.”[1]
Ca pedagog, aşa cum am văzut, cu experienţă îndelungată în învăţământul muzical, Mihail Cozmei a contribuit la promovarea unei pleiade de tineri cercetători şi critici muzicali.
Ajutat de spiritul său organizatoric, de flerul de a se înconjura de oameni pricepuţi şi de ispravă – Ion Baciu, Achim Stoia (la Iaşi) Constantin Potîngă şi Gheorghe Bunghez (la Neamţ) a reuşit pornirea şi apoi predarea “la cheie” a Vacanţelor Muzicale. A fost un vis, o viziune a sa, aceea de a transforma practica productivă a studenţilor conservatorişti într-o vacanţă la fel de productivă. De spectacole cu public. Şi de confruntări cu profesori şi colegi din ţară şi străinătate.
Ca orice om, are şi un of. Acela că în ultimii ani a fost omis – nu şi uitat – de la Festivalul pe care cu trudă l-a conceput.
[1] Articol din Revista “Arta”, februarie 2009, semnat de Guido Gosti.
