“S-A AJUNS LA O APOTEOZĂ A PREOCUPĂRILOR INIŢIALE!”
Au trecut în zbor, ca vântul şi ca gândul, precum în basmele copilăriei, zilele dintre cele două ediţii – a XXXVI-a şi a XXXVII-a – ale Vacanţelor muzicale!
Începutul ediţiei anului 2008 s-a consumat… cam prin septembrie 2007! Odată cu primele contacte ale conducătorilor Centrului pentru Cultură şi Arte “Carmen Saeculare” cu vechiul şi noul preşedinte de onoare, Ioan Holender. Legătură ce a fost permanentă. Au urmat telefoane. Invitaţii făcute profesorilor ce urmau să conducă cursurile de master. Conceperea primelor tipărituri. Cele informative, destinate studenţilor, dar şi absolvenţilor de învăţământ superior muzical. Întru înscrierea la cursuri. Alte telefoane. Contacte. Urmate de contracte de colaborare cu cei chemaţi să susţină efortul organizatoric. Alte tipărituri. Afişe. Caiete program. Pliante. Carneţele informative.
Apoi, preziua declanşării propiu-zise a manifestării. Ziua destinată sosirii – profesori, cursanţi şi artişti – şi a cazării lor.
Vacanţele – un atelier de lucru perpetuu al tinerilor artişti
Dimineaţa zilei de sâmbătă, 5 iulie 2008. Început de week-end. Pentru foarte mulţi un motiv de relaxare. Dar nu şi pentru profesorii şi studenţii prezenţi la cursurile de master-class de la Vacanţe.
Încă de vineri, la Liceul de Artă “Victor Brauner”, dar şi la Muzeul de Artă din cadrul Complexului muzeal judeţean Neamţ, au răsunat primele acorduri. De pian şi ale muzicii de canto.
Era ora unsprezece fix, aşa cum ziceam, a dimineţii de sâmbătă. Punctual precum un ceas elveţian, maestrul Corneliu Murgu îşi începea cea de a doua zi de curs. Prezenţi toţi cei douăzeci şi trei de cursanţi care au trecut de preselecţia ce avusese loc cu o zi mai devreme.
Liniştea – de dinaintea furtunii, gândeam eu, un martor tăcut al celor ce se întâmplau – deja se instalase în Sala Tapiseriilor. Locul ales de organizatorii Vacanţelor şi cedat cu generozitate de conducerea complexului muzeal amintit. Vocea calmă şi profundă a maestrului răsună… Ba nu, sună melodios. Iacă, o primă părere preconcepută a mea despre profesor cade secerată! După câteva sfaturi ce au rezultat în urma zilei anterioare, este audiat un prim cursant. La finalul interpretării acestuia, se aud, stingher, câteva aplauze venite de la colegii de curs. Par a se teme şi ei ca şi mine. Poate de reacţia maestrului? O nouă idee preconcepută este desfiinţată: „puteţi aplauda în voie dacă simţiţi nevoia!” O reacţie firească, mi-am zis.
Astfel am început să-l cunosc pe omul Corneliu Murgu. Căci, despre artistul născut la Timişoara aflasem mai multe cu alte prilejuri. Memoria mea a reţinut că domnia sa a cântat pe mari scene ale lumii muzicale precum Covent Garden din Londra, Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, dar şi pe scene ale operelor din Viena, Paris, Tokio. Ca să enumăr doar o mică parte a activităţii artistice a tenorului Corneliu Murgu, cel ce este în prezent directorul Operei de Stat timişorene.
Chestionat, la finalul zilei de lucru, pe tema oportunităţii acestor cursuri de master-class, maestru Murgu mi se destăinuie: „ideea originară, aceea de a înlocui practica productivă la finalul unui an de studii cu concerte şi recitaluri, idee venită de aici, de la Piatra şi la care au marşat cei din conducerea de atunci a Conservatorului ieşean, o găsesc ca un lucru extraordinar. Mai ales că se petrece în timpul verii. Aici se reunesc o sumedenie de tineri care vor să îmbrăţişeze o carieră în acest domeniul atât de frumos, cel al muzicii. Căci, ce este muzica, dacă nu un motiv de a ne reuni pe toţi sub aceleaşi simţăminte? În ceea ce priveşte masterul care-l conduc la această ediţie, pot spune că el reuneşte un colectiv de tineri de o calitate bună. Bineînţeles că i-am găsit pe câţiva care au mai multă experienţă. Cu toţii, însă, îndrăznesc să sper, vom reuşi un concert de calitate la final de curs.”
Răzvan Suma impresionează publicul în seara de debut.
Seara inaugurală a fost una integrală Dvorak şi a cuprins Concertul pentru violoncel şi orchestră în mi minor op. 104 şi Simfonia a IX-a în mi minor, op. 95 –“ Din lumea nouă”. Publicul a fost extrem de numeros, dovedind încă o dată că la Piatra-Neamţ există interes pentru acte culturale de calitate.
Deşi organizatorii au avut emoţii din pricina norilor ameninţători, până la urmă seara a fost una de success. Un Răzvan Suma excelent, o muzică bună. Cântată de orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău. Ecourile după prima seară au fost foarte bune, lumea s-a declarat încântată. Artiştii, de asemenea, mulţumiţi. Atît solistul cît şi dirijorul orchestrei – Valentin Doni – au spus că s-au simţit bine ”aici, la Piatra, un oraş frumos, cu un festival ce promite mult!”
Răzvan Suma, un tânăr de succes al zilelor noastre, şi-a definitivat studiile muzicale în afara ţării. S-a arătat a fi – atunci, în prima seară a Vacanţelor – un tânăr care, umblând mult prin lumea largă, a văzut multe şi are o grămadă de idei. Multe „năzbâtii”, cum le zice el. Şi pe care chiar le pune în aplicare. Energic. Neobosit – şofează ca un pilot de curse. Mult. Deschis oricui îl ascultă. Şi sensibil. Se simte prin modul în care se exprimă. Verbal, dar şi artistic. La toate acestea, Răzvan Suma mai adaugă că se consideră un om norocos pentru faptul că a ajuns să practice în domeniul care-i place cel mai mult şi pentru care s-a pregătit: „în câteva cuvinte, se poate spune că trăiesc un vis. Toată viaţa ne pregătim pentru lucruri pe care nu le facem niciodată. Mulţi colegi de-ai mei fac cu totul altceva. Studiază muzica şi fac medicină. Sau construcţii. Sau tot felul de minuni. Eu fac parte din acei 0,1 la sută care am studiat, m-am format pentru un lucru şi chiar îl şi fac! Şi îl fac la nivelul la care chiar vreau. Nu vreau nici măcar mai sus… Poate că tind la mai sus. Dar nu-mi doresc o carieră care să-mi afecteze viaţa personală.” Cam acesta e, în câteva cuvinte, omul Răzvan Suma.
O seară emoţionantă alături de soprana Anda-Louise Bogza.
Ziua ce a urmat includea PORTRETUL DE ARTIST, precum şi un atractiv recital jazzistic susţinut de METRONOM.
Seara portretului de artist a ediţiei curente a avut-o ca invitată pe Anda-Louise Bogza, prim-solistă a Operei de Stat din Praga. Cea care a spus că “sunt încântată că mă aflu din nou acasă. Vreau să dedic acest recital mamei mele, cea care, din păcate, nu poate fi prezentă. A fost o mare surpriză – făcută de organizatori – să o aflu aici pe minunata mea primă profesoară de canto, din Bucureşti, doamna Georgeta Stoleriu. Mă bucur şi de prezenţa domnului Murgu, dar şi – mare surpriză – sosirea lui Ioan Holender la Piatra-Neamţ!”
La rândul ei, Georgeta Stoleriu a făcut o întoarcere în timp, în vremea începuturilor Andei la Bucureşti. Atunci când ea a făcut tranziţia de la pian la canto: “era elevă la Liceul de muzică din Capitală, la pian şi era colegă de clasă cu Ruxandra Donose, cea care era cu ceva ani mai mare decât Anda şi care deja începuse canto cu mine. Anda era pe vremea aceea o foarte bună pianistă, foarte atentă la acompaniament şi cu o mare admiraţie faţă de colega ei. Ruxandra a rugat-o să o acompanieze. Peste vreo doi ani m-am trezit cu Anda la mine spunându-mi că ar vrea să ia lecţii de canto. Eu am fost pentru ea învăţătoarea într-ale muzicii de canto. I-am arătat ABC-ul, «bastonaşele», «liniuţele», «tabla înmulţirii». «Ecuaţiile» şi «integralele» au venit mai apoi din partea altora. Personalităţi care au reuşit să formeze din Anda un muzician de mare talent.”
Iar Ioan Holender a ţinut să completeze “consider ideea Portretului de artist una foarte frumoasă. Doamna Bogza este o mândrie pentru oraşul dumneavoastră. Ea a ajuns la Praga, acolo de unde a avut ocazia să cânte la multe alte opere celebre – Florenţa, Viena (aici a cântat trei spectacole Aida remarcabile şi memorabile), Hamburg. Astăzi, pot să vă spun, Anda Louise-Bogza este una dintre cele mai căutate «Tosci» din lume!”
Mitru Fărcaş un român pe cinste!
Ziua a treia, a lansărilor de carte şi a vernisării unor artişti plastici, zi ce s-a încheiat cu un mult aşteptat concert folcloric, cu maestrul taragotului, Dumitru Fărcaş, în prim plan, a fost urmată de o zi întreagă consacrată studenţimii.
Invitatul de onoare al ediţiei, Maestrul taragotului românesc – Dumitru Fărcaş – a coborât din Maramureşul natal, şi stabilit la Cluj, a umblat pe întreg mapamonul. Ducând, pretutindeni pe unde a fost, cântul popular românesc.
În puţinul timp liber pe care l-a avut, înconjurat de doi buni prieteni – Constantin Zaharia şi Horia Alupului-Rus – Mitru Fărcaş (apelativ folosit de cei doi) s-a plimbat prin urbea gazdă a festivalului. Reacţia domniei sale n-a întârziat să apară: “Am fost deseori prin Piatra, dar doar prin trecere. Mi-amintesc că ultima oară, pân’ azi, când am şi şezut aici a fost cam acum cincizeci de ani. Bineînţeles că acum e cu totul alt oraş. Dar pe un’ m-am mai umblat eu, vă spun sincer, aveţi cel mai frumos oraş! Azi după amiaz’ am şi avut olecuţă de timp şi m-am preumblat pe-aici, prin centru. E superb ce am văzut. Atâta linişte pe faţa oamenilor! Atâta verdeaţă!… Se vede că aici şed oameni gospodari. Şi mă bucur că am ajuns aici!”
Ca parteneri de scenă, Maestrul Fărcaş şi i-a ales pe membrii ansamblului Floricică de la munte, cei care au fost chemaţi, pentru o seară, să ilustreze coregrafic interpretările celui care, în anul 2005, a fost distins, de către Preşedinţia statului, cu Ordinul Meritul cultural în grad de mare ofiţer.
Despre artiştii ansamblului, Maestrul a avut doar cuvinte de laudă: “Foarte buni! Eu, cu orchestra, azi, prima dată am cântat cu ei. Iar dansurile, coregrafia, sunt excepţionale. De altfel, eu le-am şi spus-o, i-am îmbrăţişat şi i-am felicitat. Vă felicit că, aici, la Piatra-Neamţ, ştiţi să vă păstraţi această avuţie naţională care este folclorul”
Cărţi pregătite pentru publicul Vacanţelor.
Pentru aceeaşi zi de luni, 7 iulie, Vacanţele muzicale la Piatra-Neamţ mai programeau o serie de lansări de carte, eveniment ce va avea loc în rotonda Teatrului Tineretului. Vor fi fost expediate spre lectură şi studiu titluri precum „Wolfgang Amadeus Mozart, Sonatele pentru pian la patru mâini”, autoare Mihaela Spiridon, „Gavriil Galinescu, reprezentant de seamă al muzicii româneşti”, autor Vasile Vasile, „Alegerea spontană a tempourilor pentru preludiile şi fugile din Clavecinul bine temperat ale lui Johan Sebastian Bach”, autoare Verona Maier, „Claude Debussy, personalitate marcantă a impresionismului”, autoare Ada Chele-Wilhelmy, „Folclor muzical din Bicazu Ardelean”, autor Isidor Rusu. Toate apărute sub egida editurii NONA. Precum şi romanul „Inventarul iernilor” al bucureşteanului Petru Maier-Bianu, volum editat, de Cartea românescă. Pentru prezentarea acestor cărţi au vorbit Luminiţa Constantinescu, Adrian Alui Gheorghe, Mihaela Spiridon, Gheorghe Bunghez şi Constantin Alupului-Rus.
Cei ce vor intrat în incinta Teatrului Tineretului pentru a fi aflat detalii despre volumele amintite vor fi avut ocazia să vizioneze, în foierul teatrului, şi lucrări ale unor profesori universitari de la Secţia Artă Plastică a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi. Este vorba despre Felix Aftene, Zamfira Bîrzu, Simion Cristea, Cristian Diaconescu, Gabriela Drînceanu, Sorin Otăjac. Mihai Pamfil, Sorin Purcaru, Valentin Sava, Atena Simionescu şi Constantin Tofan.
Artişti mai mici, artişti mai mari…
Sub genericul”PER ASPERA AD ASTRA”, un grup de elevi şi cadre didactice de la Liceul de muzică George Enescu din Bucureşti a oferit miercuri seara publicului pietrean posibilitatea de a cunoaşte nivelul calitattiv al interpretării promovate de prestigioasa unitate de învăţământ muzical preuniversitar. Aflat în sală, profesorul şi jurnalistul Ioan Amironoaie avea să reţină pentru posteritate : „de-a lungul repertoriului, pretenţios, rafinat şi care pune multe probleme – Henryk Wieniawsky, Cecil Firsyth, Carl Maria von Weber, Jules Massnet, George Enescu sau Mihail Jora – tinerii interpreţi bucureşteni au demonstrat un nivel de pregătire muzicală şi interpretativă care onorează atât consacrata şcoală care a format mulţi muzicieni de marcă ai vieţii artistice mondiale, cât şi manifestarea estivală pietreană. Pentru că aceşti copii minunaţi şi instrumentele lor cântătoare au confirmat încă o dată speranţele pe care viaţa artistică românească şi le pune în ei.”
Primind diploma onorifică a festivalului din partea organizatorilor, profesorul Horia Sabin Drăgoi, directorul Liceului de muzică George Enescu, s-a simţit dator ca, la rându-i, să împărtăşească cele mai bune gânduri tuturor celor de aici şi să-şi argumenteze încrederea pe care o are în evoluţia şcolii româneşti de interpretare.
După demonstraţia artistică a liceenilor bucureşteni, pe scena Vacanţelor a urcat îndrăgita interpretă de muzică latino, Analia Selis. Cea care, după evoluţia încântătoare de pe scena de la Turn, avea să declare: ”a fost prima dată când am venit aici. Şi am avut emoţii foarte mari. Ştiam, din câte mi-a povestit soţul meu, că e un festival pretenţios, de muzică clasică, muzică cultă. Da, am avut mari emoţii. Nu ştiam exact cum va fi, dar a fost surprinzător de bine !” Iar despre cum se simte o argentiniancă în România, Analia a mărturisit: ”România e ţara în care stau de peste cinci ani. E o ţară pe care o iubesc nu numai pentru că soţul meu e de aici, ci pur şi simplu pentru că… o iubesc! M-am obişnuit cu ea, e o ţară care mi-a promovat muzica şi e o ţară foarte frumoasă. Românii sunt calzi, îmi plac şi mâncarea şi muzica voastră şi locurile. Este pentru prima dată când vin la Piatra şi sunt foarte plăcut surprinsă. Este foarte frumos !”
Muzica corală şi jazzul îşi dau mâna pentru o seară de Vacanţe.
Seară specială de miercuri a fost continuată, în aceeaşi notă joi, de corala Preludiu a lui Voicu Enăchescu şi de un mega concert de bluess cu Florian Lungu la timonă. Seară ce s-a întins până la miezul nopţii. O noapte foarte rece, dar încălzită, chiar înfierbântată, de Beti Barbera, Nicu Patoi şi de cei de la Bega Bluess Band!
Devenită tradiţie – una dintre multele! – la Vacanţe Muzicale, seara corală a ediţiei a XXXVII-a i-a avut în prim plan pe membrii corului Preludiu. Cu trei ani în urmă, în 2005, membrii coralei au dat două reprezentaţii în cadrul Vacanţelor. Cu program diferit. Prima, în ordine cronologică, a fost la Casa de rugăciune a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. A doua, căteva zile mai târziu, la Episcopia Romanului, a fost un concert coral deosebit derulat în incinta bisericii.
Urcaţi pe scîndura T.T.-ului cei treizeci şi doi de truditori ai artei corale, conduşi de maestrul lor, Voicu Enăchescu, au Cu un program care în prima parte a cuprins piese corale cu tentă bisericească – exemplele cele mai la îndemînă fiindu-mi „Aleluia” sau „Cantate Domino”, cei de la Preludiu reuşit ceea ce probabil îşi propuseseră – să capteze atenţia auditoriului şi să le încînte simţurile artistice. Punctul culminant al emoţiei transmise către sală a fost atins la interpretarea compoziţiei regretatului Vasile Spătărelu, pe versurile Eminescului nostru unic, „Floare albastră”. Emoţie ce a fost păstrată la cote înalte şi la piesele de final, „Între păsări” compusă de Felicia Donceanu şi „Haz de necaz” a lui Gheorghe Cucu.
Astfel că despărţirea publicului de artişti s-a consumat nu fără regrete, lăsându-se şi cu un bis. Meritat de ambele părţi.
Concertul de jazz ce a urmat a adus la rampă un one man show veritabil, Berti Barbera. Cel care a încercat, şi a reuşit cu succes, să încălzească atmosfera. Secondat cu brio de Nicu Patoi, cei doi au făcut un veritabil tur prin muzica lumii, cântând piese de la Michael Jackson, până la Louis Amstrong. Dar şi creaţii proprii.
Prezentat la modul absolut al profesionismului de către inconfundabilul Florian Lungu, concertul s-a încheiat după trei ore şi ceva – cam pe la 23,30! Timp în care, pe scena de lâgă Turn, ca şi în anul anterior, au venit să se întâlneaască cu publicul Vacanţelor, timişorenii de la Bega Blues Band. Grupul format din Kamocsa Bela – vocalist, chitarist, compozitor şi aranjor – Johnny Bota – professor, dar şi bassist, violinist şi compozitor – şi Lică Dolga – baterist, i-au făcut fericiţi, la modul propriu, pe cei care au preferat căldurii locuinţelor, muzica bună, în miez de noapte. În centrul istoric al urbei!
A fost, această zi de joi, o zi a întîlnirii cu nişte artişti extraordinari al căror mesaj transmis publicului a fost „suntem ceea ce ascultăm”.
Cursurile de master class la final
Ultimele două seri s-au menţinut pe aceleaşi înalte coordonate. Cu studenţii de la master class realmente încîntaţi de propriile prestaţii, de profesionalismul dascălilor lor, dar şi de atmosfera creată special pentru ei de organizatori.
Ajunse la momentul culegerii roadelor, cursurile de măiestrie de la Vacanţe Muzicale vor avea astă seară momentul festiv. În sala Teatrului Tineretului cursanţii de la pian au ieşit în faţa publicului pentru a-şi demonstra calităţile, dar şi acumulările unei săptămâni de lucru în compania profesoarei lor, Elisabeth Eschwe.
Două ore mai târziu, pe scena amplasată sub zidurile Turnului s-au aflat ceilalţi studenţi. Cei ai cursului de canto. Sita maestrului Corneliu Murgu a cernut. Ajungându-se la un număr de douăzeci şi trei de aspiranţi ai artei interpretative. Cei care au şi absolvit, finalmente, cursul. Doar că, numărul lor fiind totuşi destul de mare pentru un concert final, acelaşi Corneliu Murgu a selecţionat cei mai buni zece studenţi, cei care, în fapt, ne vor delecta în această seară cu arii şi fragmente din opere celebre.
De menţionat că preşedintele de onoare al ediţiei, Ioan Holender, pe parcursul şederii domniei sale la Vacanţele muzicale, ediţia 2008, a supervizat cele două cursuri, mergând efectiv în sălile unde au avut loc ele, sfătuindu-i pe tinerii artişti şi încurajându-i.
Gala laureaţilor Concursului internaţional ION VOICU încheie Vacanţele 2008.
A XXXVII-a ediţie a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ şi-a consumat ultimele acorduri odată cu Gala laureaţilor primei ediţii a Concursului internaţional de vioară „ION VOICU”. O noutate – încă una! – a festivalului.
Desfăşurat, sub motto-ul „Muzica face parte din dotarea spirituală a omului de azi; de ea nu ne putem lipsi fără riscul de a rata o şansă în plus pentru desăvârşirea forţei noastre” (Ion Voicu dixit), pe durata a şapte zile – 5-11 iulie – concursul a adunat la startul său doisprezece concurenţi. Care au fost departajaţi în decursul a trei etape eliminatorii.
Pentru ultima dintre ele, cea finală, se calificaseră, cinci dintre cei mai merituoşi violonişti. Sarcina juriului – compus din Galina Buinovschi, director al Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chişinău – Republica Moldova, renumitul violonist şi profesor român, Gabriel Croitoru, Sherban Lupu, cel venit din Illinois – S.U.A., profesorul clujean Valeriu Maior, precum şi binecunoscutul conducător al Cvartetului Voces, violonistul şi profesorul Bujor Prelipcean – sarcina juriului, spuneam, a fost foarte dificilă. În fapt, laitmotivul celor cinci judecători. Motivul? Unul simplu. Valoarea foarte ridicată a concurenţilor.
Finalmente, în seara Galei laureaţilor, doamna Madeleine Voicu, soţia celui omagiat prin acest concurs, dar şi preşedinta Fundaţiei Internaţionale „Ion Voicu”, for ce a girat această competiţie, a nominalizat câştigătorii: premiul patru, pentru interpretarea Capriciului al lui Nicolo Paganini, Petru Paul Sîrbu, precum şi Răsvan Dumitru, pentru interpretarea unei sonate de George Enescu. Premiul trei a fost atribuit lui Dumitru Pocitari din Republica Moldova. Pentru ca premiul secund să-i revină Ioanei Simina Croitoru.
Învingătorul, văzut astfel în mod unanim de cei cinci membri ai juriului, a fost desemnat TOBIAS FELDMANN din Germania. Cel care, bucuros de succes, mărturisea: „premiul a fost o surpriză pentru mine. Ştiu că am cântat bine. Că m-am pregătit şi am muncit foarte mult. Dar n-a fost vorba doar de premiu. A fost o reală plăcere să cânt aici. N-am mai cântat niciodată Concertul pentru vioară al lui Ceaikovski împreună cu orchestra. Şi a fost formidabil!”
Gânduri ale unuia dintre întemeietorii festivalului.
Invitat de onoare în ediţia a XXXVII-a a fost profesorul bucureştean Constantin Potîngă. Şef al culturii nemţene la începutul anilor şaptezeci, domnia sa a fost unul dintre artizanii înfiinţării Vacanţelor muzicale la Piatra-Neamţ. Nu singurul, după cum mărturiseşte: ” era o vreme pe când aveam o vârstă apropiată de cea care o au acum Vacanţele muzicale. La iniţiativa conducătorilor Conservatorului de la Iaşi, cei care doreau să-şi salveze studenţii de practica din muncile agricole, practică ce nu le era potrivită, au venit să ceară sprijinul autorităţilor din Piatra-Neamţ pentru ca aceşti studenţi să facă o practică adecvată profesiilor pe care şi le aleseseră. Interpreţi, instrumentişti… Artişti. De ce la Piatra-Neamţ? Pentru că la Iaşi, spuneau ei atunci, nu au găsit înţelegerea necesară. Într-un dogmatism nefericit, autorităţile de acolo spuneau că aşa cum e indicat de la centru aşa trebuie să se şi facă. Să strângă cartofi, porumb. Muncile de toamnă. S-a întâmplat că au venit la Piatra, ei ştiind că aici muzica este binevenită – noi aveam atunci stagiune permanentă cu Filarmonica de la Iaşi. Şi au găsit aici înţelegerea necesară. Vacanţele au fost realizate aceste la scara de atunci a posibilităţilor materiale. Cu succes din prima ediţie, atunci când s-au consumat manifestări artistice interesante. Eu eram atunci «mai marele» treburilor din domeniul învăţământului, ştiinţei, artelor. Culturii în general. Şi i-am ajutat cu lucrurile esenţiale, cazarea, masă gratuită, condiţii de repetiţie, chiar de cursuri, de pregătire şi de practică muzicală, cu săli de specacol la teatru, la Casa de cultură, şi chiar în sălile unor cluburi ale uzinelor. La Cetatea Neamţului, îmi amintesc foarte bine, a fost un spectacol grandios, impresionant din toate punctele de vedere.”
Cum percepea în anul de graţie 2008 Constantin Potîngă festivalul? „În ultimul timp, festivalul a căpătat noi dimensiuni. El este acum, în mai mare măsură decât era atunci, la dispoziţia pietrenilor. Şi a turiştilor care vin din ce în ce mai mulţi, pe an ce trece, aici la Piatra-Neamţ. S-au creat noi condiţii în infrastructură – de hrană, de cazare. Astazi, constat că s-a ajuns la o apoteoză a preocupărilor iniţiale. Mă refer la Concursul internaţional de vioară ION VOICU. Aici, nu numai că tinerii vin să se perfecţioneze cu artişti ca cei care le-au fost anul acesta dascăli – Elisabeth Eschwe, Corneliu Murgu – dar, iată că, vin să şi să-şi afirme potenţialul creator într-un concurs ce se anunţă a fi de mare prestigiu şi de mare anvergură. Mă bucur că s-a ajuns la astfel de coordonate ale festivalului şi nu doresc decât ca ele să continue. Cu Holender, desigur că lucrurile stau foarte bine. Este personalitatea care, de-a lungul întregii noastre istorii muzicale, a făcut cel mai mult pentru promovarea valorilor interpretative de la noi. A făcut pentru valorile noastre autentice lucruri pe care nimeni nu le-a făcut. La Piatra-Neamţ el are un rol deosebit, acela de a propune, cu ajutorul palmaresului şi renumelui său, din domeniul vieţii interpretative, oameni din străinătate care să facă cinste festivalului şi să-i ridice mereu nivelul. Consider, însă, că avem şi în ţară valori artistice. Fapt care s-a observat şi aici, în cadrul festivalului. Faptul de a le depista şi de a le invita, de a le aduce să cânte acasă, să le suporte material acest efort, este un lucru mare. Şi cum asta s-a făcut cu statornicie în ultimii ani, faptul sporeşte meritele celor doi. Din nou vă spun, nu contează numele mari ca vin să cânte aici. Contează că mereu sunt valori tinere prezente la Vacanţe. Dacă mă gîndesc la violoncelişti, iată că în trecut au concertat artişti ca Alexandru Moroşanu, Marin Cazacu, pentru ca zilele trecute să fie prezent Răzvan Suma. Sau, după un Ruha, a cântat, acum cîţva ani, Tomescu. După mine, actualul număr unu al nostru din domeniu. Chiar dacă mai avem şi alţi virtuozi ai viorii, dintre care unul e în juriu la Concursul ION VOICU, Gabriel Croitoru. Ca şi fratele lui, Florin Croitoru, un mare romantic al viorii. Dar şi ieşeanul binecunsocut în toată lumea, Bujor Prelipcean. Tot un lucru bun, la actualele Vacanţe e că s-a solicitat sprijinul Fundaţiei internaţionale ION VOICU, care, prin Madeleine Voicu, şi în ţară şi în străinătate, are contribuţii importante pentru promovarea memoriei, poate, celui mai important violonist de la noi. Angajarea acestei fundaţii în organizarea Vacanţelor ridică, de asemenea, prestigiul festivalului. Aşa încât, ca o concluzie, eu zic că acesta este pe coordonate bune, în plină ascensiune.”
La final de Vacanţe.
Au existat, la această a XXXVII-a ediţie, pietreni, prieteni vechi, ce s-au întîlnit unii cu alţii în frumoasele seri de la Piaţa Turnului. Am văzut zeci de îmbrăţişări, reîntîlniri prilejuite de acest festival. Oameni obişnuiţi ai cetăţii noastre ieşiţi seara – seară de seară, chiar dacă, de exemplu, era zi de luni sau de marţi, deci de început de săptămână – prin centrul urbei pentru a se plimba, relaxa şi culturaliza.
Am mai văzut şi invitaţi veniţi din ţară sau de aiurea, oameni de vază ai oraşului şi judeţului, cu toţii bucurându-se şi felicitându-se pentru ceea ce se petrecea sub generoasa emblemă a VACANŢELOR MUZICALE LA PIATRA-NEAMŢ!
Iar destăinuirea maestrului Fărcaş spune totul: ”domnule, eu chiar m-am uitat pe programul ăsta ce mi s-a dat. Păi aşa ceva ce se face aici, nu se face oriunde! E formidabil domnule! Pentru oamenii ăştia care s-au strîns aici. Sincer, vă spun, m-au impresioanat oamenii care au venit să asculte, să vadă. Masă mare de oameni! Şi sunt convins că aşa a fost în fiecare seară, de treizeci şi şase de ani încoace. ,Formidabil! Toate felicitările! Şi seriozitatea organizatorilor!… Chiar vreau să vă spun că an’ trecut, domnul Alupului-Rus, cu care sunt prieten de ani de zile, m-a sunat să mă invite. Şi, când eu l-a întrebat de ce mă sună atît de devreme, mi-o zis «noi aşe lucrăm, de ăst an pe celălalt». Seriozitate, cum spuneam, dar şi oamenii!… Păi să-l ai pe Holender! O personalitate mare. E mare lucru! Înseamnă că aici se fac lucruri durabile.”
