UN REGAL ARTISTIC
După încheierea celei de-a doua stagiuni muzicale, pe parcursul a opt zile consecutive, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” lansa publicului meloman o nouă provocare: a treizeci şi şasea ediţie a celui mai longeviv festival al muzicii culte din întreaga ţară, „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, eveniment ce urma să debuteze sâmbătă 30 iunie.
Intrată deja în tradiţia festivalului, noutatea era cuvântul de ordine şi la ediţia din 2007. Astfel, organizatorii încearcau să surprindă publicul, într-un mod plăcut, venind cu ceva nou. Aşa încât, într-o prima etapă s-a încercat diversificarea genurilor muzicale. O încercare care, de-a lungul anilor, a reuşit. Căci, pe lîngă clasicele concerte sau recitaluri simfonice au apărut şi lansări de carte (1999), vernisaje ale unor cunoscuţi pictori (1999, 2000, 2001), dar şi spectacole de jazz sau chiar de operă!
Pentru ediţia a treizeci şi şasea, conducerea festivalului – prof. Horia Constantin Alupului-Rus, în calitate de director general, Mihaela Spiridon, director artistic – cei ce au gândit întreg programul, vor să inoveze. Concerte în aer liber! Acestea fiind scoase din sala T.T.-ului, cea care în ultimii ani se dovedise prea mică pentru unele spectacole, şi urmau a se desfăşura în Piaţa Turnului. Acolo unde a fost amplasată o scenă, dar şi un loc amenajat pentru melomani, instituţia organizatoare achiziţionînd din timp cinci sute de scaune. Spaţiu destinat pietrenilor să-I ascultate, sub clar de lună, formaţii precum Slang, Academic Jazz Group. Dar şi nume ca Marcel Pavel, Lucian Darie. Ori naiul fermecat al Maestrului Gheorghe Zamfir!
O altă noutate era cea legată de funcţia de preşedinte de onoare al ediţiei. În anii din urmă în această postură s-au aflat nume grele – Theodore Coresi, Ludovic Spiess, Mariana Nicolesco sunt doar ultimele trei nume prezente la „manşa” festivalului. Pentru anul 2007, mica noastră urbe, avea onoarea de a-l găzdui în aceeaşi calitate pe Ioan Holender, directorul general al Stadtsoperei din Viena!
De altfel, cu puţină vreme înainte de deschiderea ediţiei aflată în discuţie aici, Mihaela Spiridon, unul dintre pilonii organizatorici de atunci, avea să-şi mărturisească bucuria: „excepţionala profesoară de canto Elena Botez, cea care trăieşte, lucrează şi visează (viitorul elevilor săi) aici, la Piatra-Neamţ, mi-a adus într-o zi vestea că domnul Ioan Holender ar dori să participe şi să cunoască fenomenul Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ.
În câteva zile, folosind uşurinţa de comunicare pe care ţi-o dă internetul, am putut să punem pe antetul celei de-a XXXVI-a ediţii a festivalului numele maestrului Ioan Holender în calitate de Preşedinte do onoare, alături de o altă personalitate a lumii muzicale, doamna Marina Krilovici, care vine, iată, de la Atena.
Aşa cum, tot atât de normal, puteau să deţină preşedenţia festivalului nostru alte două personalităţi care ne onorează această ediţie – Sherban Lupu ori Gheorghe Zamfir.
Într-o exprimare obişnuită a zilelor noastre, cineva spunea că s-a pentru Vacanţele muzicale din 2007 s-a stabilit «axa muzicală Atena – Piatra-Neamţ – Viena»! Frumos şi sugestiv.
Dar să nu uităm că la Piatra-Neamţ se întâlnesc, de ani buni, reprezentanţii tuturor instituţiilor de învîţământ superior muzical din România, la care s-au adăugat mereu şi studenţi din Germania Federală, Austria, Franţa, Olanda, Italia, Republica Moldova, Statele Unite sau Rusia.
Probabil că această deschidere este spiritul Vacanţelor, pentru care mari personalităţi ale muzicii româneşti şi europene au poposit la Piatra-Neamţ.
Şi sunt convinsă că maestrul Holender doreşte să întărească acest spirit. Iar noi îl primim cu convingerea că ascultându-l vom deveni mai înţelepţi şi mai performanţi.
Bun venit, maestre Holender!”
Ca şi pe parcursul celor treizeci şi cinci de ani scurşi de la primele acorduri auzite sub auspiciul Vacanţelor, şi în această vară aveau loc cursuri de măiestrie. Conduse de astă dată de Marina Krilovici (Grecia) – pentru canto, Sherban Lupu (S.U.A.) – cursul de vioară şi, deloc în ultimul rînd, Gheorghe Zamfir – cursul de nai.
Legat de aceste master class-uri, este de semnalat un fapt mai rar: deja de la mijlocul lunii mai nu a mai fost posibilă înscrierea pentru cursuri, locurile fiind în întregime ocupate. Deschizîndu-se, pentru fiecare curs în parte, şi liste de aşteptare.
Oficialităţile locale salută Vacanţele.
Aflând ce personalităţi ale lumii muzicale mondiale luaseră calea Piatra-Neamţului, dar şi recunoscând valoarea acestui brand al judeţului construit cu multă trudă, cheltuială şi migală de-a lungul a treizeci şi cinci de ani, preşedintele din acea vreme al Consiliului judeţean, Vlad Marcoci, precum şi primarul urbei, Gheorghe Ştefan, urmau tradiţia strămoşească şi ieşeau în întâmpinarea oaspeţilor cu urări de bine. „Bine aţi venit din oraşul muzicii, Viena, domnule Ioan Holender! Bine aţi venit din antica Atenă, doamnă Marina Krilovici! Bine aţi venit din America, marea ţară a libertăţii, domnule Sherban Lupu! Bine aţi venit din lumea sunetelor, maestre Gheorghe Zamfir! Bun venit tuturor profesorilor, studenţilor şi elevilor la sărbătoarea muzicii de la Piatra-Neamţ! Vă primim cu bucurie în acest spaţiu în care vibraţiile istoriei milenare se întrepătrund fericit cu tradiţiile culturale, ecumenice sau sportive. Un loc cu oameni pe cât de mândri, pe atât de sensibili. Cu oameni pentru care performanţa înseamnă nu numai valoare, ci şi mod de conduită. Tocmai de aceea Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ au ajuns la treizeci şi şase de ani de existenţă şi la o largă recunoaştere internaţională. Mă bucur să fac oficiile de gazdă la acest festival!” Erau vorbele rostite de Gheorghe Ştefan, primarul municipiului reşedinţă de judeţ, discurs reţinut de pixul lui Marius Gheghici şi transcris în paginile Ceahlăului din 29 iunie 2007.
Beethoven, Ceaikovski şi un diamant muzical sub cerul înstelat al Vacanţelor
Aşadar, în seara de sâmbătă, 30 iunie, sub secularul Turn ctitorit de Ştefan cel Mare, se făceau auzite primele acorduri ale ediţiei a treizeci şi şasea a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ! Nu înainte ca preşedinta executivă a ediţiei curente, Marina Krilovici, cea care, cu vocea ei, a impresionat publicul din mari săli de concert ale lumii – Metropolitan Opera, Covent Garden fiind printre ele – şi care a cântat alături de Domingo, Pavarotti, Careras, Scoto, Maazel, Solti, să se declare, public, la festivitatea de deschidere, încântată că se află la Vacanţe!
Onoarea de a deschide programul artistic al ediţiei îi aparţinea tânărului violonist german de origine română Ştefan Tarara. Cel susţinut în demersul său artistic de orchestra simfonică a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, orchestră ce-l avea la pupitru pe maestrul Ovidiu Bălan. Iar programul propus de protagonişti a fost pe măsura evenimentului: Simfonia a V-a, compusă de Ludwig van Beethoven, Concert pentru vioară şi orchestră şi Uvertura solemnă 1812, ambele compoziţii ale lui Piotr Ilici Ceaikovski.
Violonistul Ştefan Tarara, născut în 1986 la Heidelbert – Germania, şi-a făcut prima apariţie publică la vârsta de patru ani, pentru ca mai apoi să câştige premiul de “Cel mai tânăr muzician” între anii 1994 şi 2001. Au urmat şi alte distincţii internaţionale menite să-I confirme valoarea: la festivalul internaţional Vienna Woods Competition, la International Mozarteum Summer Academy de la Salzburg, dar şi “Henri Marteau” Violin Competition din Upper Franconia, o mică localitate din Bavaria, acolo unde a fost apreciat ca fiind artistul cu cea mai bună interpretare. În activitatea sa concertistică a fost acompaniat de orchestre renumite, precum Symphony Orchestra din Baden Baden şi Berlin Symphony.
Nimeni dintre cei prezenţi la acest prim concert nu avea să bănuiască ceea ce urma să se întâmple! Furtuna s-a dezlănţuit odată cu primele acorduri ale Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Cu natura participând activ la spectacolul sonor. Păsările, speriate, dar, probabil şi încântate de suntele scoase de staţia de amplificare a scenei amplasate lângă Turn, dădeau ocoluri largi. Scoţând, la rândul lor, triluri care completau spectacolul acustic al artiştilor muzicieni.
Însă, adevărata stare de irealitate avea să cuprindă publicul odată cu primele acorduri scoase de vioara lui Ştefan Tarara. Interpretând concertul pentru vioară a lui Ceaikovski, Ştefan avea să subjuge efectiv sufletele celor ce ascultau. Timp de treizeci de minute, atât cât a evoluat, Tarara i-a readus în memoria auditivă, rând pe rând, pe Ion Voicu, prin acurateţea sunetelor, pe Ştefan Ruha, pentru eleganţa ce o demonstra, pe Ciprian Porumbescu, atunci când vioara plângea în mâinile sale, sau pe marele Paganini, prin virtuozitatea ieşită din comun!
Finalul concertului ceiakovskian a ridicat în picioare audienţa, intensitatea aplauzelor pierzându-se în aerul unei seri frumoase de vară. Ştefan Tarara, cu siguranţă, a devenit, datorită harului şi muncii sale, „diamantul care a strălucit” în prima seară a Vacanţelor, aşa cum remarca o melomană.
Portret de artist Celia Costea.
Pentru seara a doua a Vacanţelor Muzicale, se continua tradiţia începută cu câţiva ani în urmă, aceea de a aduce în prim plan artişti din domeniul muzicii clasice, muzicieni care au plecat de pe aceste meleaguri şi care au ajuns să cânte pe marile scene ale lumii alături de nume importante ale artei interpretative.
Vara anului 2007 a fost vremea Celiei Caterina Costea. Vremea de a împărtăşi prietenilor ei pietreni din experienţa sa. Iar invitatele de onoare ale protagonistei se numeau Elena Botez şi Marina Krilovici. Cele două profesoare ale căror sfaturi şi îndrumări s-au dovedit a fi hotărâtoare pentru cariera şi chiar destinul sopranei.
Cellia Costea a absolvit Liceul de Artă din Piatra Neamţ şi Universitatea de Muzică din Bucureşti, dar a urmat şi cursuri de master class cu Marina Krilovici. De-a lungul carierei a obţinut numeroase premii întâi la cele mai importante concursuri de interpretare din ţară şi din străinătate. Printre acestea se numără Concursul Internaţional Valsesia Musica în 2004, Concursul Internaţional Francisco Vinas de la Barcelona, în 2003, International Singers Competition de la Beijing în 2002, Debut 2002 Bad Mergentheim din Germania, Concursul Montserat Caballe din Andorra, în 2001 sau Jullian Gayarre, un concurs din 2000 de la Pamplona, Spania, care l-a avut în juriu pe tenorul José Carreras.
Deşi solista pietreancă, care îşi desfăşura activitatea la Atena, nu a putut să cânte, deoarece foarte recent suferise o operaţie pe corzile vocale, toţi cei prezenţi s-au delectat cu vizionarea proiecţiei unui film. Un film cu şi despre cariera sopranei. Live profesoarele ei, doamnele Elena Botez şi Marina Krilovici, dar şi muzicologul şi omul de televiziune Luminiţa Constantinescu, au spus vorbe emoţionante, depănând amintiri legate de protagonista serii. Bonusul, care s-a constituit şi într-o veritabilă surpriză, a constat în apariţia pe scenă a Marinei Krilovici în calitate de… solistă. Acompaniată de pianista Anais Atatschian (Grecia), cea care cântat pe marele scene ale lumii alături de Ileana Cotrubaş, David Ohanesian, Viorica Cortez, Charles Craig, Nicola Ghiuselev şi Placido Domingo, pentru a aminti doar câteva nume, a încântat şi publicul pietrean cu câteva din succesele carierei domniei sale.
Pentru ca seara de duminică să fie perfectă, organizatorii „Vacanţelor Muzicale au propus, pe platoul de la Piaţa Turnului, sub clar de lună un recital jazzistic cu Lucian Darie în rol principal. Cel apreciat de cunoscutul om de jazz care este Florian Lungu, ca drept „un artist european bine cotat”, apreciere făcută la un festival închinat, la Iaşi, marelui compozitor de gen, Richard Oschanitzky. De altfel, simpaticul animator al lumii jazului îl descria pe concetăţeanul Darie, în Ziarul de Iaşi, pe 1 noiembrie 2006, astfel: „un artist de excepţie, vocalistul şi ghitaristul Lucian Darie, din Piatra-Neamţ. Din păcate, prea puţin cunoscut în raport cu valoarea sa de netăgăduit – aceasta şi datorită excesivei modestii a muzicianului, Lucian Darie surprinde şi emoţionează, cucereşte şi subjugă asistenţa în primul rând prin glasul bine timbrat, de o neobişnuită întindere ce acoperă patru octave şi de o impecabilă acurateţe, dar şi prin harul creativităţii spontane, aptă a genera dezinvolt pregnante improvizaţii, prin gustul armonic rafinat, demonstrat inclusiv în mânuirea cu măiestrie a ghitarei… Să nu uităm a menţiona că Lucian Darie absolvea, acum doisprezece ani, Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi! Repertoriul de o notabilă varietate, mergând de la hituri pop precum «Di Mi Quando Tu Verrai», «The Shadow Of Your Smile», la teme de fusion preluate mai ales din repertoriul unor George Benson ori Al Jarreau şi până la mirabila reformulare a melodiei folclorice autohtone «Tudoriţo nene» vine să pună în lumină atare disponibilităţi.”
Întâlnire cu un nai fermecat.
Seara de 2 iulie 2007 va fi fost cu siguranţă una specială pentru publicul meloman.
Din 1972, de la gongul inaugural al Vacanţelor, pietrenii au avut privilegiul să-I asculte pe Dan Grigore, Cvartetul Voces, Ştefan Ruha, să admire dirijori precum Sabin Păutza, Ion Baciu, să pătrundă în tainele muzicii prin intermediul Artei Florescu, acad. Ştefan Niculescu, Pascal Bentoiu, Vasile Spătărelu, Iosif Sava, să audieze coruri celebre pe întreg Mapamondul precum Madrigal sau Cantores Amicitiae, să fie fermecaţi de solişti cum ar fi Tatiana şi Alexandru Moroşanu, Mariana Nicolesco, Al. Tomescu, Sofia Vicoveanca, Ioan Bocşa şi Grigore Leşe.
Ei bine, acum, pe scena Vacanţelor, urca, pentru a pătrunde cu naiul său în sufletele auditoriului, Gheorghe Zamfir!Arhicunoscut şi apreciat în lumea toată, Maestrul provine dintr-o familie de ţărani agricultori. Şi dacă părinţii săi cultivau pământul, distinsul oaspete al municipiului nostru a continuat tradiţia familiei. Cultivând arta cântului popular. Sădind frumosul în inimile celor ce-l ascultă. Şi recoltând, la vremea culesului, nu numai aplauze. Ci şi admiraţia şi preţuirea pe care le pot nutri toţi cei ce l-au ascultat măcar o singură dată.
Încântat de reacţia publicului, după concert maestrul se confesa într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc: “am fost surprins de calitatea lui şi de felul în care a perceput un repertoriu destul de variat şi îndeosebi «Marea Rapsodie a primăverii» pe care am compus-o în 1983 la Paris şi am înregistrat-o chiar în acel an cu Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo, la pupitru aflându-se chiar dirijorul american de origine română Lauren Foster, directorul de acum câţiva ani al Festivalului Enescu. Sunt fericit că am putut să cânt în faţa publicului din Piatra-Neamţ, din Moldova, piesele pe care eu le-am compus pentru nai şi orchestră simfonică, lucru mai rar întâlnit în România. Sunt mulţumit de căldură celor ce m-au ascultat având în vedere simplul fapt că românii nu prea cunosc latura aceasta a mea de compozitor. Cred că a fost o experienţă reuşită şi sper ca la fiecare ediţie de acum înainte să fiu prezent, dacă organizatorii acestui festival care are un palmares extraordinar şi o calitate de prezentare extraordinară, vor binevoi să mă mai invite“.
Din prea multă dragoste de muzică de înaltă calitate.
A fost ziua – cea de 2 iulie 2007 – în care avea să se petreacă şi un eveniment tragic. Dornic să-l asculte „pe viu” pe Maestrul Zamfir, binecunoscutul profesor de istorie al urbei, Traian Cicoare, ajuns la o vârstă respectabilă, dar şi ros de boală, a ţinut cu tot dinadinsul să fie prezent lângă Turnul marelui Ştefan pe care, în decursul lungii sale cariere didactice, dar şi publicistice, trebui să-l fi evocat de mii de ori. A fost acel început de seară – ora 18,45 – unul canicular de-a dreptul. Caniculă care suprapusă peste emoţia actului cultural-artistic atât de aştepta, şi dublată şi de efortul destul de mare depus la urcarea celor peste şaptezeci de trepte ale esplanadei, a dus la un atac cerebral sever.
Despre personalitatea profesorului cred că e de ajuns să amintesc că a fost unul dintre cei mai competenţi şi avizaţi oameni de cultură ai locului. Erudit, cu mare aplecare spre fenomenul cultural în general, istoric în special, domnia sa a desfăşurat o bogată activitate pe tărâmul didactic şi, în acelaşi timp, social. În anii de după 1990 a fost sufletul manifestărilor organizate de Asociaţia Culturală „Petrodava“, în colaborare cu Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina“. În acelaşi timp, a comentat cu pertinenţă toate evenimentele care au marcat istoria şi destinul acestui popor în care a crezut cu patimă şi pe care l-a slujit întreaga viaţă.
Cum nimic pe lumea aceasta nu-i întâmplător, a fost ca domnia sa, Traian Cicoare, să păşească Marele Prag în aceeaşi zi cu trecerea la cele sfinte a marelui voievod – 2 iulie! La cinci sute trei ani distanţă. Şi lângă una din cele multe ctitorii ale Muşatinului – Turnul din centrul istoric al oraşului!
Ziua în care Euterpe o întâlneşte pe Calliope
Ziua de marţi, 3 iulie 2007, a fost consacrată studenţilor şi profesorilor lor. Sub auspiciul Zilei Instituţiilor de Învăţământ Superior Muzical, pe scena T.T-ului, au urcat reprezentanţi ai facultăţilor de muzică din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, Universităţii de Arte “George Enescu” – Iaşi, Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj, Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice Chişinău, Universităţii de Vest – Timişoara, Universităţii Oradea, Universităţii „Transilvania” – Braşov, Universităţii „Valahia” Tîrgovişte, precum şi studenţi cu ai lor dascăli de la Facultatea de Muzică din Piatra-Neamţ.
Dacă Euterpe, muza sunetelor frumoase, a fost din plin prezentă, iată că, în acelaşi spaţiu răcoros al teatrului local, s-au consumat şi trei lansări de carte, făcându-şi astfel apariţia şi muza poeziei epice, Calliope. Prin lansarea către publicul cititor a unei lucrări a italianului Bruno Rombi, un scriitor cunoscut publicului nemţean. Domnia sa venea de această dată cu un volum de poezie intitulat „Precum sarea”, volum prezentat în ediţie bilingvă. Invitat special al autorului a fost profesorul clujean Ştefan Damian, cel care a realizat traducerile în limba română ale peninsularului.
Celelalte două lucrări lansate în acea zi s-au numit „Orizonturi ale Pedagogiei Muzicale – Principii de bază în studierea unui repertoriu pianistic”, creaţie a Mihaelei Spiridon. Şi „Dicteuri muzicale”, practic o recuperare a unor materiale scrise de celebrul profesor pietrean, Theodor Macarie. Ambele lucrări au văzut lumina tiparului la editura NONA.
În serile ce au urmat, pe scena din teatru, ori pe cea de lângă Turn au mai performat elevi şi profesori ai Colegiului Naţional de Artă „Octav Băncilă” Iaşi – sub genericul PER ASPERA AD ASTRA – două concerte de jazz, susţinute de ACADEMIC JAZZ GROUP, reprezentant de seamă al Universităţii de Arte “George Enescu” Iaşi şi de formaţia SLANG ACID JAZZ, grup de funk format în iulie 2005 special pentru a participa la Cerbul de Aur de la Braşov. Concurs la care componenţii lui, cu Luiza Zan în frunte, au şi reuşit obţinerea primului loc în concurs.
Seara de vineri, 6 iulie, a fost seara mare pentru studenţii claselor de măiestrie. Momentul ca ei, împreună cu profesorii lor – Marina Krilovici, Sherban Lupu şi Gheorghe Zamfir – să fi ieşit la rampă pentru a-şi fi demonstrat, fiecare în parte, calităţile interpretative şi artistice.
Ca noutate – o alta pentru ediţia din 2007! – spectacolul claselor s-a desfăşurat pe două scene. Caz clasic, vioara şi naiul şi-au prezentat spectacolele de producţie pe scena Teatrului Tineretului. În acelaşi timp, dar la Sala Tapiseriilor din cadrul Muzeului de Artă, Marina Krilovici cu discipolii săi de la cursul de canto au evoluat interpretând arii celebre. Pentru această situaţie inedită, aceea a dublării locurilor de spectacol, a existat şi o explicaţie, celebra soprană fiind realmente entuziasmată de locul care i-a fost destinat pentru a-şi susţine cursul. Decorul interior al Sălii Tapiseriilor, acustica, personalul ospitalier care i-a fost gazdă, dar şi răcoarea aerului, răcoare atât de căutată în acele zile, toate la un loc au contribuit la luarea acestei decizii de către marea artistă venită de la Atena.
Aplauze şi reverenţe publicului Vacanţelor
Alte evenimente importante în cadrul ediţiei a treizeci şi şasea a Vacanţelor s-au consumat în seara de 5 iulie.
În sala Teatrului Tineretului, înainte de intrarea studenţilor ieşeni de la Cantores Amicitiae, Preşedintele de onoare al festivalului, Ioan Holender a avut un dialog interesant şi inedit cu spectatorii prezenţi, dialog prilejuit de lansarea propriei lucrări, „IOAN HOLENDER – De la Timişoara la Viena”. Astfel, după nararea pe scurt a propriei cariere manageriale, domnia sa s-a pus la dispoziţia spectatorilor. Cei care, întrebându-l în mod direct, au putut afla despre cum a ajuns directorul general al Operei din Viena la festivalul de la Piatra-Neamţ – „acum câţiva ani în urmă, prin iulie, l-am sunat pe prietenul meu Spiess spunându-I că-l aştept pe la Timişoara. M-a refuzat explicându-mi că se afla la Piatra la Vacanţe muzicale. Am acceptat spusele sale zicându-mi în sinea mea că vrea să ocolească politicos o invitaţie de-a mea. Apoi, doi ani mai târziu, cînd am dat de prietena mea Coca Botez la un concurs al elevilor şi am auzit, tot de la o persoană apropiată mie şi de încredere, de aceleaşi Vacanţe mi-am zis că trebuie neapărat să ajung şi eu într-o zi acolo. Şi iată-mă aici.” Dar şi alte lucruri interesante despre tinereţea sa în care „la Timişoara, student fiind, aveam marţi, joi, sîmbătă operă şi miercuri, vineri, dumincă teatru, urmând ca săptămâna următoare să fie invers.”
Lăsaţi cincizeci de minute să aştepte, cei de la Cantores Amicitiae au intrat furtunos în propriul program încântând, dar şi încingând sala. Dovada supremă a faptului că între cele două părţi (stal – scenă) se crease o punte solidă de comunicare afectivă s-a arătat în finalul concertului, atunci când, la aplauzele spectatorilor, artiştii au răspuns la rându-le cu aplauze!
„Tinereţea e mai mult o stare de spirit decât una de vârstă biologică.”
La final de concert, întrebat dacă este de acord cu afirmaţia că formaţia Cantores Amicitiae s-a pliat întotdeauna perfect pe formatul Vacanţelor, maestrul Nicolae Gîscă, spunea: întru totul de acord. Pentru că muzica ce o cântăm noi iese din şabloanele altor stiluri. Nu este o muzică cu ştaif. Dimpotrivă, este una tinerească, mai veselă. Şi asta le permite studenţilor să se simtă tineri şi mai în largul lor. O atmosferă relaxată, aşa cum s-a vrut şi s-a reuşit dintotdeauna la Vacanţele Muzicale. Şi tinerească în acelaşi timp. Tinereţea e mai mult o stare de spirit decât una de vârstă biologică.”
Deja la concurenţă cu spectacolul de pe scena Teatrului Tineretului, pe platoul de la Turn, tot în seara de joi, 5 iulie, a urcat Marcel Pavel. Deşi pus în încurcătura de a alege între doua concerte date de profesionişti, publicul s-a descurcat umplând – pe lângă incinta teatrului – şi spaţiul de la Curtea Domnească. Public care a cântat, chiar odată cu solistul, a dansat printre scaune şi s-a simţit bine. Eliberat, pentru câteva zeci de minute, de stresul cotidian, simţindu-se cu adevărat în vacanţă! Iar la final, lucru similar întâmplat şi pe scena din teatru, artistul vădit tulburat de afectivitatea venită dinspre public, a îngenuncheat pe scenă, cu mâna la inimă, mulţumind astfel celor ce l-au urmărit cu maxim interes.
Carmen pe scena T.T.-ului.
Ca şi la deschidere, şi ziua de închidere avea în program doar un singur concert. Şi, din nou, o premieră. Dacă la Vacanţele din trecut, prin anii ’70, publicul s-a putut delecta cu un spectacol de operă între zidurile secularei Cetăţi a Neamţului, acum pietrenii au fost cei ce au beneficiat de acest privilegiu. Orchestra simfonică a Filarmonicii „Mihail Jora” Bacău dirijată de Karel Mark Chichon din Gibraltar, a prezentat fragmente din celebra „Carmen” a lui Georges Bizet. Solişti au fsot Georgeta Grigore, Tina Munteanu, Santina Lanza, Alexandra Mattheoydaki, Cosmin Marcovici, Marius Mitrofan, Sorin Drăniceanu, Călin Brătescu şi Ioan Cherata.
După o muncă, nu tocmai uşoară, de două ore, tenorul Cosmin Marcovici, cel ce i-a dat viaţă personajului îndrăgostit de frumoasa Carmen, Don Jose, s-a declarat mulţumit de rolul făcut. „Don Jose este rolul vieţii mele, cel puţin până acum, iar opera, la modul general, o consider viaţa mea. Mi-a plăcut atmosfera de aici, de la Vacanţlee muzicale. Unde am mai fost, la prima ediţie, cînd aveam doi, trei ani şi unde neapărat vreau să mai vin!”.
La rîndul său, Karel Mark Chichon mulţumit de colaborarea sa cu orchestra băcăuană, ce care ”astă seară a atins pragul de sus al limitelor sale, s-a depăşit pe sine, rezultînd, din punctul meu de vedere, un concert de înaltă clasă.” A preciat iniţiativa organizării într-o perioadă considerată de vacanţă a „unor manifestări muzicale de nivel internaţional.”
Concluzii trase la final de ediţie
Adresându-se presei – şi prin ea publicului larg – într-o conferinţă de presă organizată la final de ediţie, Ioan Holender făcea o radiografie a cursurilor de măiestrie ale Vacanţelor muzicale din 2007: “aceste Vacanţe muzicale reprezintă un lucru bun. Sistemul de a alege participanţii prin propunerile profesorilor şcolilor respective îl găsesc a fi, le fel, bun şi observ că oamenii de aici îi primesc pe studenţi cu o mare deschidere, o mare bucurie şi cu multă dragoste. Consider că şi durata este bună, pentru că acele cursuri de două-trei zile care îndeobşte se obişnuiesc a se face nu aduc nimic şi nu permit să asimilezi. De asemenea, constat că aveţi personalităţi competente ce onorează manifestarea, cum sunt Sherban Lupu ori Marina Krilovici.”
Vacanţele muzicale din anul 2007 s-au constituit, aşa după cum se poate lesne constata, un adevărat regal artistic. Iar publicul festivalului, unul mult mai numeros decât în anii precedenţi – normal dacă avem în vedere cele două locuri de desfăşurare a evenimentelor muzicale – a fost cel care a avut cel mai mult de câştigat.
