UN GRUP DE ARTIŞTI AI CONSERVATORULUI „P.I. CEAIKOVSKI” DE LA MOSCOVA EVOLUEAZĂ LA VACANŢE
Un ultim omagiu adus de Vacanţele Muzicale marelui artist Ştefan Ruha.
Iulie 2004. Era momentul ca Vacanţele muzicale să ridice cortina ediţiei a XXXIII-a.
Ecourile ediţiei anterioare fuseseră favorabile. Mai ales peste hotare. După ce artiştii din Viena, Torino, Bulgaria, Germania, ori Elveţia ajunseseră acasă, o altă parte a Europei aflase despre „isprăvile” cultural-muzicale de la Piatra-Neamţ. O altă parte a Europei, întrucât, şi în anii precedenţi în diferite colţuri ale continentului se dusese buhul despre Vacanţe. Era atunci vorba despre Praga, Moscova ori Champagne Ardenne. Doar câteva exemple pe care le-am putut vedea împreună urmând firul istoriei acestui prestigios festival muzical.
Şi pentru că doar cu vreo trei luni înaintea debutului ediţiei din anul 2004 a Vacanţelor muzicale, marele violonist român care fusese Ştefan Ruha trecuse în eternitate, organizatorii s-au gândit la un ultim omagiu adus celui a cărui cariera artistică s-a intersectat cu ceea ce se întâmpla la Piatra-Neamţ. Astfel că pe prima pagină a caietului program, pe sigla festivalului, au fost inserate vorbe de-ale Maestrului: „meritul principal al Vacanţelor? La această generoasă sărbătoare a muzicii, o sărbătoare lipsită de ceremonii artificioase, au fost prezenţi, alături, studenţi şi profesori, spectatori şi gazde. Deopotrivă însufleţiţi de patosul miraculos al muzicii. Ce poate fi mai înălţător, mai propriu pentru spiritul acestei arte inegalabile? Vacanţele vin, fără îndoială, dintr-o autentică generozitate spirituală!”
Sub auspiciile acestor vorbe, profesorul Horia Constantin Alupului-Rus, directorul Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, principalul organizator al festivalului, chema publicul meloman la o nouă întâlnire cu arta şi artiştii artei muzicale. Sub titlul sugestiv „Veniţi să ne bucurăm”, în caietul semnal al Vacanţelor 2004, publicaţie apărută undeva prin luna februarie a acelui an (!), domnia sa grăia: „de treizeci şi doi de ani, odată cu debutul vacanţei, tinerele talente ale artei muzicale interpretative din instituţiile de învăţământ muzical ale României şi din întreaga lume, se adună în jurul maeştrilor lor pentru a oficia împreună bucuriile muzicii. De treizeci şi doi de ani, marii maeştri, profesori şi personalităţi ale vieţii muzicale au onorat cu prezenţa şi munca lor Vacanţele muzicale, De treizeci şi doi de ani publicul împătimit de muzică aplaudă ieşirea la rampă a maeştrilor şi studenţilor. Pentru toate acestea că invităm să ne bucurăm împreună de al treizeci şi treilea an al Vacanţelor muzicale la Piatra-Neamţ!”
Alexandru Tomescu cântă în deschiderea festivalului.
Deschiderea ediţiei a XXXIII-a a avut loc joi, 8 iulie 2004. Atunci când orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, dirijată de Ovidiu Bălan, a oferit publicului meloman care umpluse sala de spectacol a Teatrului Tineretului un concert din muzica lui Antonin Dvorak (8 septembrie 1841 – 1 mai 1904). Anul 2004 fiind în întregime dedicat centenarului trecerii în eternitate a celebrului muzician ceh.
În calitate de solist, organizatorii l-au invitat pe violonistul Alexandru Tomescu. Cel considerat încă de atunci ca fiind în top. Un demn urmaş al marilor artişti români ai arcuşului – Ion Voicu sau Ştefan Ruha. În acea seară, Alexandru Tomescu a interpretat Concertul pentru vioară şi orchestră op. 53 în la minor. Şi a făcut-o în stilul său. Impresionând asistenţa. Astfel, la finalul concertului, oricine-l auzise cântând pe cel care i-a fost o vreme elev lui Igor Oistrach, îi dădea dreptate jurnalistului francez (anonim) care scrisese cu trei ani mai devreme, în 2001, în publicaţia pariziană „Classica” că „acest român are totul pentru a deveni unul dintre cei mai mari violonişti de mâine: tehnică, sunet mare şi stil nobil.”
Pentru a-l descrie pe muzicianul Alexandru Tomescu din anul 2004 am ales un gând al său exprimat într-un interviu realizat atunci de Michael Balint: „eu cred că, dacă muzica n-ar fi existat, ar fi trebuit inventată imediat. Lumea este foarte bogată în sensuri, iar muzica nu face decât să le armonizeze. O lume fără muzică nu ar fi posibilă!” Sunt cuvinte care arată un Alexandru Tomescu sensibil, aproape un romantic.
„Două dansuri slave” şi simfonia a IX-a „Din lumea nouă” op.95, au întregit programul muzical al concertului.
Artişti şi muzicieni din Japonia până în Norvegia sau Argentina.
Au mai fost şi alte spectacole prin care, simbolic, artiştii şi-au dat mâna cu cei din stal pentru a simţi împreună vibraţia muzicii de înaltă calitate. Merită a fi amintit concertul intitulat Theodore Coresi şi invitaţii săi. Unde la rampă au ieşit violonistul vienez Gernot Winischhofer, violoncelistul român stabilit în Germania Anton Niculescu, pianistul elveţian Richard Frank. Primii doi prezenţi şi cu un an înainte. Semn că le plăcuse ceea ce se petrecea la Piatra-Neamţ. Dar şi că au venit să continue munca începută în 2003. Atunci când s-au ocupat de clasele de măiestrie de la vioară, violoncel.
Legat de clasele de măiestrie, trebuie subliniat faptul că, pe lângă disciplinele amintite, la Vacanţele muzicale din 2004 a mai existat un curs de canto condus de Theodore Coresi, precum şi un atelier de creaţie din domeniul muzicii de operă, atelier de care s-a ocupat regizorrul Operei române bucureştene, Cristina Cotescu. Fiind ajutată de italianul Alfredo Mariotti.
Au mai evoluat în acel concert artişti lirici precum mezzosoprana Gabriela Popescu, sopranele Anda Louise Bogza, Bianca Ionescu, Cellia Costea, Natasha Tupin (Argentina), tenorii Marius Manea, Daniel Stoica, Nourlan Bek (Rusia) şi Fernando Alvarez (Spania). Demn de remarcat este faptul că la pupitrul orchestrei filarmonicii băcăuane s-au aflat doi dirijori veniţi din străinătate – nipona Yuuko Amanuma (pentru prima parte) şi norvegiana din Bergen Anne Randine Overby. Cea care, prin spontaneitatea şi deschiderea ei faţă de cei care o înconjurau a lăsat frumoase amintiri printre organizatorii cu care a conlucrat.
Alte momente muzicale care s-au întâmplat la ediţia a XXXIII-a a Vacanţelor muzicale la Piatra-Neamţ şi care sunt demne de reţinut pentru posteritate au fost concertele camerale susţinute de: Trio Klavio Arte – în componenţa Dan Claudiu Vornicelu (vioară), Viorela Ciucur (pian), Eugen Bogdan Popa (violoncel), o formaţie proaspăt înfiinţată (în 2003) la iniţiativa comună a celor trei muzicieni; precum şi cel în care au cântat „Cvartetul Transilvan”. Violoniştii Gabriel Croitoru şi Nicuşor Silaghi, Marius Săurăşan (violă) şi viloncelistul Vasile Jucan erau componenţiicvartetului cu o vechime artistică mai mare.
Clasa rusă.
Am amintit de cam toţi artiştii ce au susţinut programe artistice la ediţia din 2004 a Vacanţelor muzicale. Însă i-am lăsat la urmă pe cei care aveau să entuziasmeze cu adevărat.
Având deja cu ceva ani în urmă făcută conexiunea cu celebrul Conservator „P. I. Ceaikovski” de la Moscova, organizatorii – şi aici un rol extrem de important, ca om de legătură, l-a avut regretatul profesor Constantin Zaharia – au făcut o nouă invitaţie profesorilor şi studenţilor ruşi.
Astfel, cu Raisa Ruzavina – oficialitate a Uniunii internaţionale a muzicienilor – în frunte au sosit la Piatra-Neamţ, la începutul lui iulie 2004, un grup de zece reprezentanţi ai celebrei şcoli muzicale ruseşti. Un grup al prieteniei. Un grup în care, cel puţin văzut de cineva din afară, fiecare era prieten cu fiecare. Dar şi profesionişti adevăraţi. Fiecare dintre ei demonstrând calităţi de artist profesionist în domeniul său.
Anna Pogodina, pianist corepetitor, era organizatorul grupului. Pe la ea circulau toate informaţiile privind programul zilnic al grupului rusesc. Sopranele Svetlana Tchuprova, Svetlana Novicova şi Renata Talypova, baritonul Georgy Perov, basul Dmitri Ovcinikov, violonistul Alexei Polyşciuk completau grupul. Vedetele, artistic vorbind, grupului erau pianistul Constantin Lapşîn, un romantic al clapelor, şi tenorul de origine cazahă Nourlan Bek. Nourlan Bekmuhambetov, pe numele său complet, a arătat o forţă vocală şi o stăpânire completă a registrului liric – când romantic, când vijelios, după cum o cerea partitura muzicală – calităţi artistice completate de o ţinută impecabilă. Fizică şi morală în acelaşi timp.
Programul artistic prezentat de micul grup moscovit în cadrul Zilei Universităţilor, Academiilor şi Conservatoarelor de muzică din Europa a fost unul, vorba unei celebre soprane din România, triumfal! Fiecare dintre cei şapte artişti, separat la început, şi, la final, împreună, au demonstrat clasa înaltă a şcolii muzicale ruseşti.
Felicitările pe care le-a cules Raisa Ruzavina la final n-au fost decât o mică parte a recunoaşterii acestei clase. Restul rămânând cuprinse în sufletele celor care au fost prezenţi şi au avut de-a face cu „grupul de la Moscova”.
La finalul şederii lor la Piatra-Neamţ, toţi cei zece artişti veniţi de la Moscova şi-au destăinuit trăirile avute la Vacanţele muzicale. Anna Pogodina: „eu am mediat cumva legăturile cu organizatorii de aici. Practic lucrez cu cântăreţii noştri. Sunt pentru prima oară în România. Şi sunt încântată de împrejurimile acestui oraş şi am participat cu mare bucurie la aceste Vacanţe!” Svetlana Novicova: „n-am fost niciodată până acum în România. Este o ţară superbă, chiar şi văzută doar pe fereastră trenului sau a microbuzului.” Constantin Lapşîn: „sunt născut în suburbiile Moscovei, termin acum Conservatorul şi am statut de aspirant. Legat de Piatra-Neamţ, mă bucur că am fost primiţi cu atâta ospitalitate şi, dacă ar fi să fac şi o constatare, aceea ar fi despre vinurule româneşti pe care tocmai le-am degustat. Sunt extraordinare!”
Lansări la Vacanţe.
În cadrul acestei ediţii au avut loc şi două lansări. Este de fapt anul, 2004, în care Vacanţele muzicale introduc în viaţa cotidiană a publicului diferite lucrări din domeniu. Lucrări menite a dezvolta cultura generală a tinerelor generaţii. Dar şi de a ţine loc, pentru melomanii adevăraţi, de intermezzo până în vara următoare. Vremea următoarei ediţii a festivalului.
Astfel, în deschiderea concertului Theodore Coresi şi invitaţii săi, organizatorii au lansat compact discul intitulat „Popasuri muzicale”. În fapt un compendiu de înregistrări audio şi video cu cele mai frumoase momente artistice de la ediţiile anterioare. Cei care s-au ocupat de realizarea acestui compact disc au fost specialişti – muzicali, artistici şi tehnici – ai Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”.
Pentru ca, şase zile mai târziu, în prezentarea făcută de profesorul Constantin Tomşa – şi el cu ani în urmă parte activă din cadrul organizării Vacanţelor – a fost remis publicului interesat volumul I al lucrării „Privilegii”. Carte scrisă de profesorul şi jurnalistul muzical Ioan Amironoaie. În care autorul îşi destăinuie bucuria privilegiului de a fi stat de vorbă cu personalităţi marcante ale muzicii româneşti – Ştefan Ruha, Nicolae Gîscă, Marina Krilovici, David Ohanesian, Tudor Jarda, Harry Tavitian, Vasile Spătărelu fiind printre numele cuprinse între copertele cărţii.
Ludovic Spiess află despre isprăvile estivale de la Piatra-Neamţ.
Un fapt important, care avea să contribuie decisiv la istoria ulterioară a festivalului s-a consumat într-o bună zi – că a fost bună s-a dovedit ulterior – atunci când, la o discuţie telefonică între doi vechi colegi de scenă, doamna muzicii de canto a urbei, Elena Botez, avea să-i împărtăşească din bucuria pe care o simţea participând activ (pregătind viitoarele artiste) şi pasiv (din stal) an de an la Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ.
Curios din fire, o curiozitate profesională de care era „bolnav”, maestrul Spiess, în acea vreme director al Operei Naţionale Române din Bucureşti, dă şi el un telefon. Să-şi anunţe prezenţa la Piatra-Neamţ. Voia, vezi bine, să vadă şi să se convingă singur de ceea ce se întâmpla aici. Nu că n-ar fi avut încredere în ceea ce-i spusese doamna Botez – chiar dacă ea putea fi şi subiectivă – dar intenţiona ca în viitorul apropiat să ajute o astfel de „iniţiativă curajoasă”, cum însuşi avea să catalogheze munca din jurul Vacanţelor. Şi pentru asta avea nevoie să vadă singur şi să înţeleagă ceea ce se petrecea în nord de ţară.
Cu toată notorietatea unei cariere de excepţie, în ciuda faptului ca avea şi o funcţie oficială, aceea de conducător de Operă, domnia sa nu a vrut să fie tratat aparte. În timpul zilelor din acel iulie 2004, echipa de organizare nici nu i-a simţit prezenţa. Mare amator al frumuseţilor naturii, cât era ziua de mare, Ludovic Spiess se deplasa de unul singur prin judeţ pentru a-i descoperi mănăstirile, munţii şi potecile. Pentru ca seara – în fiecare seară – tot de unul singur, să vină la fiecare manifestare în parte. Pentru a constata munca şi seriozitatea ce erau puse în valoare atât pe scenă, cât şi în culisele Vacanţelor muzicale.
Aproape de finalul ediţiei, maestrul Spiess se confesa organizatorilor: „Vacanţe muzicale!… Deja aceste două cuvinte conţin un farmec deosebit, au o vrajă ademenitoare, ceva ce te atrage, deşi nu ştii exact despre ce e vorba.
Ce poate fi mai frumos şi mai profund decât a face muzică bună pentru tine însuţi şi pentru cei care vor să te asculte într-o împrejurime naturală unde se pare că bunul Dumnezeu ne-a dat din tot ce este numai bun şi frumos din belşug.
Una din, într-adevăr, marile noastre artiste de operă din secolul trecut, Marina Krilovici, va împărtăşi tinerilor viitori solişti vocali din experienţa şi cunoştinţa carierei sale, aşa precum neîntrecutul Maestru Zamfir va tălmăci din arta sunării la nai.
Ce minunată idee de a uni frumuseţile naturii cu frumuseţea muzicii clasice în cadrul unui festival căruia îi doresc un viitoe etern şi succes în continuare!
Sunt bucuros şi onorat a fi preşedintele de onoare al acestor Vacanţe muzicale!”
La final de ediţie, marele Ludovic Spiess a fost extrem de încântat de ceea ce descoperise la Piatra-Neamţ. Făcând, împreună cu profesorul Horia Cosntantin Alupului-Rus, planuri pentru ediţia care urma. Cea din 2005.
