VALORI LOCALE PE SCENA VACANŢELOR MUZICALE
Dacă la ediţia precedentă, a XXX-a, una aniversară, au fost invitaţi artişti renumiţi pe orice meridian al lumii – şi aici ar fi vorba despre Ştefan Ruha, Arkadi Sevidov, Cvartetul Voces în componenţa clasică, Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Constantin Stanciu şi Dan Prelipcean, formaţia bucureşteană Studioul de muzică veche (Anca Iarosevici, Robert Dumitrescu, Verona Maier şi Georgeta Stoleriu), violoncelistul Marin Cazacu – la ediţia anului 2002, nemaibeneficiind de acelaşi buget generos, organizatorii, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” şi Fundaţia Culturală „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, au „schimbat macazul”. Invitând pe scena festivalului artişti plecaţi din urbea de la poalele Pietricicăi şi deja consacraţi în marea lume a Muzicii.
Un program artistic ambiţios.
Astfel, încă de pe la mijlocul lunii iunie, cu mai bine de o săptămână înainte de debutul artistic, Constantin Alupului-Rus, directorul instituţiei organizatoare, anunţa ceea ce avea să se petreacă: „ediţia a XXXI-a a Vacanţelor se desfăşoară sub patronajul Consiliului judeţean Neamţ şi cu concursul Consiliului municipal Piatra-Neamţ şi cuprinde, ca secţiuni, festivalul muzical, la care participă tineri interpreţi provenind din şcoala muzicală nemţeană şi afirmaţi pe marile scene europene – şi-i pot enumera pe Theodore Coresi, Anda Louise Bogza-Nedbal, Caterina Cellia Costea şi Raluca Ouatu; este inclus în programul ediţiei şi un curs de măiestrie, cel de canto, condus de Theodore Coresi, iar în cadrul Zilelor oraşului vrem să dedicăm pietrenilor două concerte de înaltă ţinută. E vorba despre evenimentele muzicale la care vor participa orchestra Filarmonicii «Mihail Jora» din Bacău şi celebra corală ieşeană «Cantores Amicitiae». Va mai exista şi o zi dedicată Colegiului universitar de muzică, precum şi un vernisaj al expoziţiei de pictură, sculptură şi grafică a artistului basarabean Dumitru Verdianu.”
Eleva celebrei Elena Botez.
Deschiderea a avut loc în după-amiaza zilei de sâmbătă, 22 iunie 2002. Cu un recital de muzică de cameră în interpretarea sopranei Cellia Costea, a clarinetistului Ciprian Costea şi a pianistului Mihai Murariu. A fost un program, în care s-a interpretat muzică de Liszt, Rachmaninov, Robert Strauss, Ferrari, Arthur Rubinstein, Templeton şi Schubert, anume construit pentru a o scoate în evidenţă pe fosta elevă a doamnei Elena Botez.
Născută într-o familie de muzicieni, Cellia Caterina Costea, pe numele ei întreg, a absolvit Liceul de artă din Piatra, pentru ca, ulterior, la Universitatea Naţională de muzică din Bucureşti, să intre pe alte mâini celebre – Maria Slătinaru-Nistor, Silvia Voinea şi Eleonora Enăchescu. Personalităţi care au ajutat-o să se perfecţioneze în arta muzicii de canto. Şi să ajungă să interpreteze roluri mari pe scene celebre din întreaga lume – Leonora din „Trubadurul” la Opera din Pamplona, Antigona din „Oedip”, Michaela din „Carmen” şi Desdemona din „Othello”, toate la Opera Română din Bucureşti, Contesa din „Nunta lui Figaro” la Opera din Klagenfurt, şi să cânte în Requiem-ul lui Mozart pe scena Palatului Congreselor din Lugano.
La Vacanţele muzicale din 2002, Cellia Costea a aterizat venind de la Atena, acolo unde îşi desfăşura activitatea artistică la acel moment.
O artistă în devenire.
Aşa ar putea fi descrisă Raluca Elena Ouatu, pianista care a avut privilegiul să apară pe scena acestui adevărat brand al judeţului, Vacanţele muzicale la Piatra-Neamţ, duminică 23 iunie, în ziua a doua a ediţiei a XXXI-a. Elevă, la Liceul de Artă, a Mihaelei Spiridon, iar mai apoi studentă a unor maeştri precum Mircea Dan Răducanu sau Walter Krafft, sub îndrumarea ultimului realizând, în cadrul unei burse de studii în Germania, înregistrările pe un compact disc a concertului numărul 1 pentru pian şi orchestră compus de Ludvig van Beethoven.
La momentul concertului de la Vacanţele din 2002, terminase primul an de studiu la Universitatea Naţională de Muzică din capitală. Ca studentă a Danei Borşan.
Mentorul ei de la acea vreme era directorul filarmonicii băcăuane, Ovidiu Bălan. Un nume important al artei dirijorale româneşti, în a cărui carieră un moment important se consumase în anul 1973, atunci când, fiind invitat în Statele Unite pentru a afla secrete ale artei dirijorale, a studiat cu „monştri sacri” ai baghetei, precum şi cu mari orchestre ale lumii muzical – Seiji Ozawa şi Orchestra simfonică din Boston, Eugene Ormandy şi Orchestra simfonică din Philadelphia, Sir Georg Solti şi orchestra din Chicago, Zubin Mehta şi orchestra din Cleveland. De la aşa personalităţi chiar că ai ce învăţa!…
După concertul Ralucăi de la Vacanţele 2002, la ieşirea din scenă, maestrul Bălan era încântat de evoluţia tinerei sale discipole, prevăzându-i o carieră de succes.
De la Praga la… Vacanţe!
„… Tânăra soprană cântă «Leonora» cu o sonoritate caldă, expresivă, conferind partiturii verdiene o mezza-voce atât de plină, încât strălucirea sunetelor înalte impresionează…”
„… Un timbru dens, întunecat, un atac luat cu uşurinţă în registrul acut, atât de necesar oricărei soprane lirico-spintă!”
Sunt doar două citate din multele cronici de care a avut parte, în străinătate, Anda Louise Bogza-Nedbal. Văzând-o în recitalul de canto susţinut în al doilea sfârşit de săptămână al ediţiei a XXXI-a, am putut constata că cei care au exprimat acele gânduri despre pietreanca noastră nu au greşit cu nimic. A fost impresionantă apariţia ei în rolul „Carmen” cântând „Habanera”. Sau rolul „Rusalkăi”. Ori „Dama de pică”. La fel, au plăcut ariile Floriei Tosca din „Tosca”, Contesei din „Nunta lui Figaro”, sau Leonorei din „Trubadurul”.
După un astfel de recital, primit cu minute întregi de aplauze la scenă deschisă, condiţia de la acea vreme a artistei Anda Louise Bogza, aceea de prim-solistă a Operei de Stat din Praga (pe scena căreia debutase cu zece ani mai devreme, în 1992), nu m-a mai mirat absolut deloc. La ce bun să mai amintesc de Premiile I şi al publicului de la celebrul Concurs de canto de la Belvedere de la Viena?… Sau de scenele din întreaga lume pe unde a cântat – din State, Dublin Marseille, Liege, Bayreuth şi până la Tokio?…
Îndreptăţită, aşadar, mândria de mamă citită pe chipul mamei artistei, distinsa profesoară Zenovia (Zizi) Bogza. Aşa cum, la fel de îndreptăţită era şi remarca unuia dintre organizatori – profesorul Constantin Zaharia – cel care, cu oarece amărăciune în glas, remarca, la final de recital al Andei Louise: „păcat că despre calităţile ei excepţionale, dar, mai ales, despre succesele ei artistice, se cunoaşte doar peste hotare…” Rezon!
Un artist mândru de locurile natale.
Invitat pentru prima oară la Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ, în vara anului 2002 Teodor Ciurdea îşi revede, după ceva ani de peregrinări prin străinătate, plaiurile natale.
Născut şi cresut la Dochia, lângă Piatra-Neamţ, viitorul artist Theodore Coresi ia primele lecţii de muzică de la profesorul nemţean Petru Minuţ. Licean fiind, îndrăgeşte teatrul şi îşi începe studiul într-ale actoriei, lucru ce avea să-l ajute mai târziu, cu Alexandru Lazăr şi Cornel Nicoară.
Apoi, ca student al Conservatorului din Bucureşti interpretează roluri din opere pe scenele din ţară – Braşov, Tîrgu Mureş, Cluj, Bacău, Craiova.
Din 1982 e angajat ca solist al Teatrului muzical din Braşov, iar un an mai târziu devine prim-solist al Operei Române din Bucureşti.
Din 1986 îşi începe cariera internaţională, cântând, de-a lungul vremii, pe numeroase scene de operă şi concert din Europa (Tenerife, Oviedo, Palermo, Leipzig, Viena, Praga, Bergen), Asia (Seul, Tokio, Osaka) şi America (Toronto).
Experineţa acumulată i-a permis să fie invitat în jurii ale concursurilor internaţionale de canto din Italia, România şi din alte ţări.
Pentru anul 2002, Theodore Coresi a fost invitat de către organizatori în principal pentru a susţine, ca profesor, cursul de canto al ediţiei. Dar, având în vedere rădăcinile sale nemţene, şi cum această a XXXI-a ediţie a fost aproape în totalitate consacrată artiştilor plecaţi din ţinutul Neamţului, a fost o ocazie potrivită şi pentru un concert, la final de ediţie, în care artistul stabilit la Viena să ofere un semn de recunoştinţă dascălilor rămaşi aici.
„Nopţi de Sânziene” la Piatra-Neamţ.
Aşa cum arăta, la începutul episodului de faţă, Constantin Alupului-Rus, în programul artistic pregătit pentru vara lui 2002 au mai fost cuprinse şi un vernisaj al unei expoziţii de artă plastică cu lucrări semnate de un basarabean – Dumitru Verdianu – stabilit şi el la Viena. Un artist, deşi nu prea cunoscut la noi, care şi-a luat licenţa la Academia din Sankt-Petersburg! Iar pe traseul său artistic se poate mândri cu lucrări personale achiziţionate de galerii de artă celebre – Tretiakov din Moscova, Muzeul rus din Sankt-Petersburg, Galeria de artă din Tjumen, precum şi de galerii private din Canada, S.U.A., Suedia, Austria, Germania, Franţa.
Spre finalul ediţiei, studenţilor din cadrul Ansamblului de muzică tradiţională al Colegiului de muzică din oraş li s-a oferit posibilitatea să demonstreze o parte din talentul lor, dar şi din acumulările din timpul cursurilor. Astfel, sub îndrumarea Deliei Irimie şi a lui Sidor Rusu, studenţii amintiţi au impresionat cu un program de folclor muzical din teritoriul dialectal Bihor, program în care au fost incluse lucrări din colecţiile lui Bela Bartok şi Traian Mîrza.
Cireaşa de pe tort a ediţiei a constituit-o reîntâlnirea publicului pietrean cu membrii coralei Cantores Amicitiae. Formaţie care a venit la Vacanţe muzicale cu un program muzical dedicat sărbătorii de Sânziene. Sărbătoare care se celebrează în fiecare an în ziua de 24 iunie. Atunci când, de ceva vreme, şi pietrenii îşi sărbătoresc urbea în care vieţuiesc. Maestrul Nicolae Gîscă, cu ai săi discipoli au venit la Vacanţe cu un program alcătuit pe muzică compusă de Vasile Spătărelu, Achim Stoia, Cristian Misievici, Aurel Pop, Tudor Jarda, Sabin Păutza, Alexandru Paşcanu. Făcându-i pe cei care au fost în sala de spectacol să afirme precum o făcea cu un an înainte (6 ianuarie 2001)un ziarist de la cotidianul francez „Dernierres Nouvelles d’Alsace”: „înaltă calitate, acurateţe, fineţe, omogenitate! Asta e ceea ce ne-au oferit în spectacol studenţii români. Nimic nu a fost superficial. Iar audienţa a petrecut două ore minunate de muzică corală.”
Deşi se venea după o ediţie, cea a XXX-a, care cuprinsese un program de un înalt nivel artistic, pentru cei care au participat la această ediţie – fie ca artişti, fie ca spectatori, fie ca organizatori – Vacanţele muzicale din anul 2002 au fost un succes. Şi, cu cât a fost mai greu – a se vedea şi compara bugetele ediţiilor din 2001 şi 2002 – cu atât a fost mai frumos!
