UN SFERT DE SECOL DE VACANŢE MUZICALE LA PIATRA-NEAMŢ
1996 a fost anul ediţiei sărbătoreşti a Vacanţelor muzicale. Festival a cărui „titulatură, voit modestă, nu acoperă dimensiunile întregului ansamblu. Cineva din afară, obişnuit să interpreteze ad-literam cuvintele, poate lesne gândi că n-ar fi vorba decât de o călătorie de plăcere, cu preumblări deconenctante prin munţi, taifasuri sub clar de lună şi, din când în când, cu muzică. Lucrurile n-au stat câtuşi de puţin aşa. Vacanţele Muzicale au fost foarte active, s-a munict de dimineaţă până seara târziu cu pasiune şi talent, au avut loc cursuri de aprofundare a cunoştinţelor teoretice şi de perfecţionare a măiestriei interpretative, seminarii, simpozioane, repetiţii, spectacole.” Este mărturia lui Sergiu Adam consemnată în articolul intitulat „Tinereţe, talent, pasiune”, din septembrie 1978, în revista Ateneu.
Douăzeci şi cinci de ani de muncă.
Muncă depusă de organizatori, cei ca, în acest timp scurs din 1972, au încercat – şi au şi reuşit, mărturii peste ani stau declaraţiile participanţilor – să pună la dispoziţia invitaţilor, studenţi şi profesori, tot ceea ce era nevoie ca studiul şi arta interpretativă să poată să rezultatele scontate. Dovadă premiile luate la diverse concursuri la care mergeau, plecând de la Piatra-Neamţ, generaţii întregi de tineri muzicieni. „Eliberaţi de rigorile de studiu ale anului universitar, am găsit în Piatra-Neamţ atmosfera şi cadrul în care dezbaterile au fost mai libere, iar incursiunile în câmpul cercetării muzicologice, mai spectaculoase. Moldovenii au fost gazde primitoare , calde, pentru cei veniţi din cele trei metropole ale muzicii româneşti – Iaşi, Bucureşti şi Cluj-Napoca. Ei au creat condiţiile de spaţiu şi cele tehnice pentru ca desfăşurarea cursurilor să fie impecabilă.” Recunoaştea cu ceva vreme în urmă şi studenta bucureşteană Carmen Maria Cîrneci.
Muncă depusă şi de profesorii şi studenţii cărora, încă dintru început, li s-a dedicat acest festival. Împreună se întâlneau la final de an universitar. An de an. Iată o mărturie reţinută de la Anatol Vieru, unul dintre pedagogii de marcă ale cursurilor de măiestrie, precum şi un activ „combatant” pe timpul dezbaterilor de la simpozioanele din cadrul festivalului: „„am văzut Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ după ce de şase ori auzisem de ele. Mi-a plăcut să văd participarea locuitorilor din Piatra-Neamţ la concertele Vacanţelor. M-a bucurat să văd râvna profesorilor şi studenţilor care s-au întâlnit de bună voie ca să pregăteasc anul şcolar în vacanţă, punând astfel împreună ceea ce pare incompatibil. Această manifestare este unică în ţara noastră.”
Aşa cum remarcase şi Anatol Vieru, de munca depuse pe cele trei fronturi – organizatoric, pedagogic şi artistic – au beneficiat melomanii locali. Recunoscuţi unanim ca drept una dintre cele mai importante realizări ale festivalului. Mentorul Madrigalului, Marin Constantin, referindu-se la publicul pietrean, îl descria ca fiind „românesc. Mai sensibil decât în alte puncte pe care ezit să le numesc. Am găsit aici un public care seamănă foarte cu bine sufletul meu. Am comunicat zdravăn, frumos cu acest public.”
Alte realizări, aşa cum, ca un fin observator ce este, profesorul Gheorghe Bunghez opinează: „ dacă stagiunea permanentă a născut Vacanţele, Vacanţele au născut Facultatea de muzică. Şi dacă astăzi avem un public avizat la Piatra-Neamţ, şi îndrăznesc să spun , unul dintre cele mai elevate din ţară, public gata oricând să savureze bogăţiile şi frumuseţile muzicii, se datorează faptul aceste elemente distincte – stagiune permanentă, Vacanţe şi Facultatea de muzică – toate laolaltă realizează cadrul în care, începând cu anul 1969, s-a dezvoltat viaţa muzicală la Piatra-Neamţ.”
O ediţie complexă.
Invitarea mai multor centre universitare cu profil muzical, pe lângă cel al Iaşiului omniprezent, idée pusă în practică în anul anterior, îşi găseşte continuarea şi la ediţia a XXV-a. Acum revin la Piatra şi reprezentanţi ai facultăţilor de muzică de la Bucureşti şi Cluj, iar lor li se adaugă cei de la Braşov, Oradea, Timişoara. Astfel că întreg spectrul geographic al pedagogiei musicale de nivel universitar este acoperit.
Motiv care l-a determinat pe rectorul de atunci al Academei “Gheorghe Dima” din Cluj, regretatul profesor Alexandru Fărcaş, să iniţieze formare unui Forum al centrelor de învăţământ musical superior. Sub egida căruia, în timpul desfăşurării ediţiei au avut loc întâlniri-dezbatere ale profesorilor. Întâlniri la care, în afara schimbului de experienţă, se încercau şi găsirea de metode de a rezolva diversele probleme de moment ale sistemului pedagogic în cauză.
Tot atunci, în 1996, s-a încercat, ca noutate a ediţiei, punerea bazelor unui colclviu naţional de jurnalistică, colocviu care, sub nemele de “Cultura în cotidian”, a adunat la Piatra-Neamţ ziarişti din diverse colţuri ale ţării. Amfitrion le-a fost omul de presă din urbe, Mircea Zaharia.
Nume importante ale artei muzicale româneşti prezente.
Debutul ediţiei sărbătoreşti se face în forţă. Vineri, 28 iunie 1996, la Teatrul Tineretului concertează cvartetul Voces, cel renumit pe întreg Mapamondul. Şi despre care profesorul Bunghez spunea că “Vocesul, care s-a afirmat în prima perioadă a existenţei festivalului şi care a făcut o extraordinară publicitate Vacanţelor pe acolo pe unde au umblat. Să nu uităm că Vocesul însuşi s-a lansat la Piatra-Neamţ, la Vacanţe!” În componenţa clasică – Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Constantin Stanciu şi Dan Prelipcean – au oferit publicului un concert de zile mari în care au interpretat muzică de Haydn (Cvartetul op. 76, nr. 3 în Do major), Şostakovici (Cvrtetul op.108, nr. 7) şi Schubert (Cvartetul în re minor “Moartea şi fata”).
Ce a urmat s-a menţinut pe aceeaşi linie a calităţii înalte a muzicii şi a artiştilor. Sâmbătă, în ziua a doua, pe scena T.T.-ului au urcat membrii orchestrei simfonice a Academiei de Arte “George Enescu” cu Radu Postăvaru dirijor. (Muzică de Grieg, Mozart şi Schubert.) Iar duminică melomanii s-au delectate cu o incursiune prin muzica lumii cu corala Cantores Amicitiae condusă de neobositul professor Nicolae Gîscă.
Finalul… începutului de ediţie a aparţinut cvartetului francez Le Quator de Champagne, binecunoscut localnicilor din ultimele patru ani anteriori. Doar că, de data asta, componenţa formaţiei era alta – Jerome Constant, Francois Delamare, Herve Merlin şi Aquiles Tapia.
Periplu muzical naţional studenţesc.
Cam aşa s-ar putea descrie zilele de mijloc ale ediţiei a XXV-a. Zile – amiezi şi seri – în care, rand pe rand, academiile şi universităţile de profil din România şi-au demonstrate valoarea şi nivelul artistic şi de pregătire în faţa publicului pietrean. S-au perindat pe scenele urbei ansamblurile de percuţie ale Clujului (condos de profesorul Grigore Pop) şi al Iaşiului (cu profesorul Florin Simion la timonă) care au evoluat, ca şi în anul anterior, împreună. La Casa de cultură. O zi mai târziu, la Muzeul de artă concert cameral cu studenţii ieşeni. Urmaţi, după încă o zi, de studenţii de la Timişoara, tot cu un concert cameral – Pavel Şanta (flaut), Roxana Ardeleanu, Atena Carte (pian) şi Cornelia Barbu. Apoi a fost rândul braşovenilor care s-au prezentat cu lucrări corale şi cu o formaţie de trei instrumentişti – Trio Dumky – compus din Ruxandra Cristea (pian), Liliana Apetroaiei (vioară) şi Mircea Şuteu (violoncel). Periplul românesc al studenţilor a fost încheiat de concertul susţinut de Ansamblul coral şi soliştii secţiei de muzică bisericească a Institutului Biblic “Emanuel” din Oradea şi de concertul ansamblului folkloric al academiei clujene cu profesorii Ioan Haplea, Grigore Leşe şi Ioan Bocşa însoţindu-şi studenţii pe scena Teatrului Tineretului.
Referitor la cursurile de măiestrie ale ediţiei, este de reţinut numărul lor – patru. Şi anume, cel de compoziţie şi analize muzicale condus de Pascal Bentoiu, cel de interpretare corală, cu Marin Constantin profesor, cel de chitară clasică aflat sub oblăduirea Quatorului din Reims şi cursul de percuţie cu dublă conducere (Iaşi – Cluj) , prin Florin Simion şi Grigore Pop.
Finalul ediţiei precum începutul!
Odată cu gala de jazz programată vineri 5 iulie, se anunţa începutul… finalului de ediţie. Prezenţa maeştrilor genului jazzistic – Florian Lungu, Mircea Tiberian şi Romeo Cosma – a fost una de bun augur. Genul muzical, cel de jazz, aflat în premieră pe scena Vacanţelor muzicale avea să reziste ani mulţi. Muzica de origine afro-americană răpind inimile pietrenilor.
Vârful artistic al ediţiei – dacă se poate vorbi despre aşa ceva în cele două săptămâni de festival a Vocesului, Cantoresului, Quatorul din champagne – s-a derulat duminică 7 iulie. Zi în care corul Madrigal, o instituţie în sine care a adus faimă României, a evoluat din nou, după concertul din 1995, în Piatra-Neamţ. Membrii formaţiei, prin măiestria lor dovedită în sute de reprezentaţii din lumea întreagă au făcut posibil ceea ce consideră Marin Constantin ca drept cel mai fascinant lucru, şi anume „ să se poată vorbi şi simţi ceea ce se poate simţi, darn u se poate vorbi”!
Concertului susţinut de Madrigal i-a succedat un recital de vioară în care protagonistul a fost marele Ştefan Ruha! Cu adevărat, aşa cum se şi intitula recitalul, a fost o manifestare extraordinară. Din toate punctele de vedere.
Recital dublat, a doua ză de încă o prezenţă a maestrului viorii româneşti în faţa publicului meloman din Piatra-Neamţ, de data aceasta alături de oboistul Aurel Marc, ambii ca solişti în cadrul concertului susţinut de orchestra de cameră a academiei clujene.
Ediţia sărbătorească s-a terminat cu un nou spectacol la Cetatea Neamţului. Anul 1996 a adus nemţenilor prezenţi la acest eveniment prezentarea operei „Horia” de Nicolae Bretan. Operă prezentată de ansamblul de operă, precum şi de corul şi orchestra simfonică, toate ale academiei „Gheorghe Dima”.
Probleme financiare.
Nici această ediţie, deşi nu pare din tot ceea ce aţi lecturat până aici, nu a fost scutită de problemele financiare. Lucru ce reiese clar din articolul semnat de Luminiţa Urbaczek – devenită cronicarul Vacanţelor pentru ziarul Monitorul de Neamţ – cea care, în materialul cu titlul „Vacanţele muzicale în pericol”, poartă o discuţie cu principalul „vinovat” de organizarea întregului festival, profesorul Constantin Alupului-Rus. Domnia sa era destul de alarmat pentru că, în a treia zi de Vacanţe, pe 1 iulie,„n-avem bani să plătim colaboratorii, cazarea, transportul participanţilor. Deja există restanţe de patru milioane către cei care au servit masa studenţilor, iar până luni se vor face şase milioane. Aceşti bani promişi de forurile superioare – Ministerul Culturii, Consiliul judeţean, Primărie – nu cred să fie primiţi înainte de 7 sau 8 iulie.”
Cu toate acestea, totul se desfăşura ca la carte. Lucrurile ce puteau influenţa în mod negativ manifestarea nu ajungeau la urechile artiştilor. Finalmente, totul se rezova şi Vacanţele îşi urmau cursul firesc.
Totuşi, au existat şi invitaţi care cunoşteau şi culisele organizării. Iată ce spune unul dintre ei, Florian Lungu: „despre organizare? Îl ştiu pe Cornel Nicoară (inspectorul şef al Inspectoratului pentru Cultură, n.red.), cu care am fost camarad de armată, ca pe un veritabil buldozer care trece şi cu capul prin zid ca să-şi concretizeze intenţiile, cât se poate de benefici, bineînţeles. Ceea ce s-a organizat aici este foarte bine. Am fost bine primiţi – cazare şi masă foarte bune, totul fără reproş. Inclusiv sonorizarea la spectacol. Există aceşti doi oameni extraordinari care se numesc Cristian Misievici (conferenţiar universitar la Academia de muzică din Cluj)şi Horia Alupului-Rus. Ambii foarte buni organizatori, dinamici şi care s-au dăruit total bunului mers al acestui festival.” Am citat dintr-un alt material semnat de Luminiţa Urbaczek, „Publicul a fost şi rămâne un rege pentru muzicieni”.
Gânduri la moment aniversar.
Eugenia Moldoveanu, în acea vreme ministru secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, deşi nu a reuşit să ajungă la Piatra, trimesese un mesaj din care aleg doar următoarele: „existenţa a însăşi douăzeci şi cinci de ani de fiinţare a Vacanţelor demonstrează încă o dată stăruirea cu care generaţii succesive de profesori se apleacă cu răbdare şi eficienţă întru creştrea şcolii româneşti muzicale, ce cu îndreptăţire bate la porţile gloriei şi recunoaşterii internaţionale.”
Regretatul Vasile Spătărelu, omul care a fost alături de festival încă de la primele acorduri muzicale, îşi încredinţa gândurile pentru a fi receptate de cronicarii vremii, astfel că putem afla acum că „pentru mine, în afara succeselor artistice, de creaţie şi interpretare, aceste sfert de secol a însemnat cunoaşterea unor oameni minunaţi care au reverberat extraordinar, atunci, la începuturi, la aventura noastră, dăruindu-se total unui vis – realitate. Calităţile acestor oameni au cimentat prietenii dintre cele mai desăvârşite, prietenii ce mi-au onorat viaţa pe un parcurs destul de întortochiat.”
Cuvinte izvorâte din sufletul unor artişti care au trăit acolo, în preajma scenei, multe. Şi bune. Şi rele. Şi care acum se bucurau cu întreaga lor fiinţă.
