„IUBIM VACANŢELE PENTRU CĂ ELE NU UITĂ SĂ FIE MEREU ALTELE!”
Noutăţi… Noutăţi…
Ajunse la un număr de ani ce înseamnă, de acum, maturitate – mai ales organizatorică, dar şi de concepţie – Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ continuă să surprindă mereu. De la an la an, cei care aveau frâiele culturii în judeţ, dar mai ales acei oameni care erau lăsaţi să-şi dovedească profesionalismul în domeniul organizării Vacanţelor, veneau cu ceva nou. Întotdeauna se găsea ceva novator care să încânte publicul meloman format şi aflat şi el acum, nu neapărat la o maturitate a preferinţelor, ci chiar mai sus, la un rafinament al gusturilor. Dar şi spre ajutorul profesorilor şi, mai ales, al studenţilor, care veneau vară de vară să se confrunte cu un public avizat şi să se perfecţioneze în arta sunetelor.
Iată şi o confirmare. Un fragment decupat dintr-un număr al ziarului Ceahlăul din vara lui 1986. „Surplusul de noutate al ediţiei se referă la spaţiul considerabil lărgit acordat muzicii româneşti contemporane, ceea ce extinde vizibil conţinutul Vacanţelor, de la intenţia lor iniţială – aceea de a aduce la rampă nume noi – spre cuprinderea aproape integrală a fenomenului tânăr în muzica noastră de azi. Sigur, nu au lipsit de pe afiş paginile clasice, dar ponderea a alunecat vizibil spre audierea şi discutarea modalităţilor moderne în muzică. (…) Un alt punct de mare interes al Vacanţelor ’86 l-a constituit seria de conferinţe pe care una dintre personalităţile recunoscute în muzica acestui sfârşit de secol – este vorba despre compozitorul italian de origine română, Roman Vlad – le-a susţinut la Vacanţe.” Autorul acestor rânduri era tânărul ziarist Cristian Livescu.
Despre Roman Vlad este de amintit că a condus Academia „Filarmonica Română” de la Roma, precum şi Operele din Roma şi Florenţa, a fost preşedinte al Festivalului Maggio Musicale Fiorentino, preşedinte al Asociaţiei „Dacia” din Italia. Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale din Irlanda, Roman Vlad, a fost şi un cunoscut compozitor de muzică de film.
… Dar şi tradiţie
Urmând tradiţia ultimilor ani, şi în 1986 Vacanţele Muzicale au debutat într-o seară de vineri. Pe 27 iunie, Sala Tapiseriilor din cadrul Muzeului de Artă, de şase ani o gazdă tradiţională recitalurilor şi concertelor Festivalului, a primit, deopotrivă, public şi artişti, cei care s-au întâlnit pentru un concert cameral. Protagonişti au fost pietrenii Dora Udilă, Denisa Zmeu, Dan Costea, Mihăiţă Albu, Mihaela Grecu-Şerban, Corneliu Gheorghiţă, Radu Oţel, Cristina Popa şi Ada Chicu.
A urmat, într-un crescendo parcă controlat, spectacolul de operă „Farse medievale”, o comedie muzicală pusă pe note de Cristian Misievici, cu un libret aparţinând lui Mircea Zaharia. Operă la care au participat Orchestra Conservatorului „George Enescu” din Iaşi, dirijor Corneliu Calistru, precum şi Corala Cantores Amicitiae condusă de Nicolae Gîscă.
Despre această veritabilă sărbătoare, care a fost prezentarea în premieră a operei „Farse medievale”, acelaşi Cristian Livescu remarca: „pe nesimţite, muzica a ieşit din sala T.T.-ului, acolo unde avea loc reprezentaţia, pentru a se insinua în viaţa străzii, a parcului din imediata apropiere, a oamenilor. «Au venit iarăşi studenţii!», i-am auzit pe mulţi spunând atunci când a fost să asculte miniconcertul ocazional pe care, cu un farmec ce-i este atât de propriu, Corala Cantores Amicitiae l-a dat în aer liber, pe aleile din centru. O boare de muzică. O fâlfâiere de glasuri tinere… A doua zi, Turnul lui Ştefan a căpătat o rezonanţă pe care nu i-o cunoşteam, când în preajmă-i se cântau «Variaţiunile» lui Paul Constantinescu pe o melodie bizantină, veche.”
Iar un anonim din publicul fidel al acestui veritabil fenomen cultural, Vacanţele Muzicale, să grăiască: „Iubim Vacanţele pentru că ele nu uită să fie mereu altele!”
Duminică, încadrat de un vernisaj al unei expoziţii de artă plastică a studenţilor profesorului ieşean Dan Hatmanu şi de un recital de pian al Adrianei Bera – unde s-a cântat muzică de Richard Oschanitzky, Theodor Caciora şi Claude Debussy – amintita Orchestră simfonică a Conservatorului de la Iaşi să iasă pe scena Teatrului Tineretului, în faţa melomanilor, cu un concert din muzica lui Achim Stoia şi Paul Constantinescu.
Întorcându-mă puţin la expoziţia de artă plastică, cred că e bine să-i dau cuvântului aceluiaşi Cristian Livescu: „o plăcută surpriză în bogatul program al Vacanţelor Muzicale a constituit-o expoziţia plasticienilor studenţi ai Conservatorului ieşean (profesor Dan Hatmanu) găzduită în sălile Muzeului de Artă. Regăsim aici câteva teme de studiu extrem de generoase – cum ar fi aceea a retrospecţiei în istoria patriei, cu surprinderea unor momente memorabile – tratate cu destulă convingere de tinerii pictori şi sculptori.”
Un singur curs de măiestrie. Dar ce curs!…
Fiindcă veni vorba de studenţi, trebuie spus faptul că la ediţia a XV-a s-a organizat un singur curs de măiestrie, acela de compoziţie. Ale cărui destine au fost conduse de trei reputaţi muzicologi – Roman Vlad şi Anatol Vieru, pentru partea de compoziţie, respectiv Miriam Marbè pentru disecarea, discutarea şi analizarea compoziţiilor.
Despre cum se lucra în laboratorul Vacanţelor la aceste cursuri de compoziţie ne informează acelaşi Cristian Livescu, cel insunuat pentru câteva ore în mijlocul studenţilor. „S-a vorbit despre modernitatea lui Bach, cu analize de rafinament pe seama celebrei «Arte a Fugii». S-au făcut referiri la Enescu, Schoenberg, Weber, Alan Berg, la teoriile mai noi ale fizicii care concep universul ca pe «un imens instrument muzical, o harpă neţărmurită, care vibrează, răsună». S-au audiat câteva lucrări reprezentative ale lui Roman Vlad, între care «Ciaccona» în şapte variaţiuni pe tema unui bocet popular românesc, fragmente din «Studii dodecafonice», cele «Cinci elegii pe texte vechi pentru voce şi orchestră», muzica la baletul «Pescăruşul», sau – în interpretarea extraordinară a Cvartetului Voces – Cvartetul «Tetraktys».”
Finalul aparţine Cantoresului
În partea a doua a ediţiei, publicul pietrean s-a mai putut bucura de un concert al Orchestrei Filarmonicii din Bacău condusă de entuziastul dirijor Ovidiu Bălan, avându-l ca solist pe tânărul pianist Dan Atanasiu, laureat al mai multor concursuri internaţionale.
„Cu multă căldură a fost apreciat şi recitalul violoncelistei Mihaela Balbuzan, acompaniată la pian de Tatiana Moroşanu. Cu un ton cald, menit a pune în valoare eufuziunile lirice, dar şi cu virtuozitate tehnică, tânăra violoncelistă a prezentat un program complex, cu lucrări diversificate artistic – Brahms, Hindermith, Zimmermann, Gershwin.” Este o completare a programului ediţiei a XV-a, informaţii primite de la muzicologul Dora Maria David.
Finalul a aparţinut profesorului Nicolae Gîscă, cel care, la comanda Coralei Cantores Amicitiae, a produs în rândul publicului prezent în sala Teatrului Tineretului, în seara de 11 iulie a anului 1986, destul de multe regrete. Regrete că ediţia a XV-a se terminase. Şi că mai trebuia aşteptat încă un an până la viitoarea întâlnire cu Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ!
La final de ediţie, iată şi câteva din impresiile culese de la participanţii ediţiei: „este o atmosferă minunată la aceste Vacanţe. Generaţia actuală de studenţi are multă personalitate – în ansamblu şi fiecare în parte dintre ei. Important este să nu renunţe la această coeziune în ceea ce simt şi gândesc. Formula Vacanţelor îi adună, le dă sentimentul de aderenţă la exigenţele originalităţii.” – Miriam Marbè.
Ori:„am venit de mai multe ori la aceste Vacanţe şi am toată admiraţia pentru felul în care ele sunt organizate şi găzduite aici, într-un colţ atât de – cum să spun – muzical de ţară. În plus, tinerii compozitori sunt aici cu adevărat încurajaţi. E unică în felul ei această legătură muzicală Iaşi – Piatra-Neamţ, semn că există o consonanţă între aceste localităţi.”– Anatol Vieru.
Mihail Cozmei, unul dintre semnatarii actului de naştere al Vacanţelor Muzicale spunea: „nu pot decât să fiu fericit că sunt prezent aici pentru a cincisprezecea oară. Pe atunci, în vara anului 1972, puţini dintre noi, cei veniţi de la Conservatorul din Iaşi, ne gândeam la o asemenea longevitate a colaborării noastre. Nici atunci, şi poate nici acum, nu ne dăm seama exact cât de mult contează această formă de practică efectivă a studenţilor în faţa publicului, pentru devenirea măiestriei lor, ca virtuale valori interpretative. O acţiune sistematică precum aceasta, de perfecţionare a muzicienilor tineri şi de educare a publicului larg, nu există nicăieri în ţară. Aici, la Piatra-Neamţ, examenul de atestare a studenţilor are ceva distinct, inconfundabil, respirând o sărbătoare a muzicii.”
