VĂ MAI AMINTIŢI DE “PREŢIOASELE RIDICOLE”?
Recitaluri pe bandă rulantă
Ediţia a XIV-a, care a debutat în seara zilei de 28 iunie a anului 1985, cu lansarea cărţii lui Valentin Ciucă şi Dan Hatmanu – „Urme sub cupola lumii” – şi cu un recital de violoncel susţinut de Laurenţiu Gherman, acompaniat la pian de Tatiana Moroşanu, a fost o ediţie a cărei recitaluri şi concerte s-au ţinut, în marea lor majoritate, la Sala Tapiseriilor.
De altfel, aşa cum remarca şi muzicologul Dora Maria David pe prima pagină a ziarului “Ceahlăul” din 6 iulie 1985, prima săptămână a Vacanţelor acelui an a fost una a recitalurilor. Celui deja amintit i-au urmat un altul, al cărui protagonist a fost violonistul Artorex Căunescu („cel care a demonstrat că ştie să rezolve cu uşurinţă pasaje de mare virtuozitate, să redea cu patos momentele lirice de intensă trăire emoţională.”), şi încă unul, vocal-instrumental, recital în care muzicologul ieşean i-a remarcat pe basul Corneliu Gheorghiţă şi pe soprana Liliana Vrabie, „cunoştinţe mai vechi, ei interpretând, acompaniaţi de Ada Chicu, un program de lieduri. În frumoasele tălmăciri ale violonistei Dora Udilă, pianistei Cristina Popa, clarinetistului Mihăiţă Albu, pianistului Radu Oţel şi violoncelistului Dan Costea, am ascultat lucrări de Grieg, Handell, Bohlmann şi Dvoŕak.”
Săptămâna întâi a Festivalului a fost completată de o seară de muzică franceză susţinută de Costinel Florică (violoncel), acesta, alături de pianista Tatiana Moroşanu, impresionând în mod deosebit publicul care a umplut până la refuz sala de spectacol. Apoi, de o altă seară în care pianista Cezara Băncescu-Dumitriu, împreună cu pianistul Vasile Tarnavschi, clarinetistul Dumitru Sîpcu,alături de studenţii Marius Stoian (vioară)şi Lucian Costea (violă), au oferit un recital de muzică camerală, eveniment, de asemenea, gustat şi apreciat de melomani.
Muzicienii pietreni vedete în Festival
Ca o noutate a ediţiei – căci, nu-i aşa, fiecare an aduce o premieră – la Vacanţele Muzicale din 1985 au fost prezenţi ca solişti, profesori muzicieni din Piatra-Neamţ. Cei care mai participaseră şi la ediţiile precedente, dar în calitate de studenţi ai Conservatorului de Muzică „George Enescu” din Iaşi. Şi aici ar fi vorba despre violoniştii Dan Urcănescu, Dora Udilă şi Denisa Smeu, de pianiştii Cristina Popa şi Radu Oţel.
Tot la Sala Tapiseriilor, a avut loc concertul Orchestrei simfonice a Conservatorului ieşean, „chiar dacă sala este total neadecvată acestui gen de muzică”, aşa cum remarca aceeaşi Dora Maria David. Cea care completează: „mânuită cu destul aplomb de studentul bucureştean Ion Dobrinescu, Orchestra a acompaniat cu dezinvoltură atât pe baritonul Dieter Rell, într-o frumoasă interpretare a două arii din «Judas Maccabaus» de Handel, cât şi pe violonistul Liviu Condriuc, care, cu căldura şi strălucirea necesare, a tălmăcit Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră de Mozart.”
Un fapt de o mare însemnătate pentru CV-ul Cvartetului Voces s-a produs la această a XIV-a ediţie a Vacanţelor Muzicale. Şi anume, realizarea în numai şapte zile a şase concerte care au inclus „Integrala Beethoven”. În versiune Voces!
Preţioasele ridicole pe scena TT-ului
O singură concesie au făcut organizatorii acestei ediţii. Şi anume, doar celor de la Cantores Amicitiae li s-a permis să urce pe scândura de la Teatrul Tineretului pentru ca, „cu farmecul, voia bună, dar şi seriozitatea cu care este pregătită fiecare confruntare a Coralei cu publicul”, studenţii maestrului Nicolae Gîscă să încânte din nou publicul Vacanţelor.
Această suprasolicitare a Sălii Tapiseriilor a avut şi un scop. Şi o motivaţie. Compozitorul ieşean Vasile Spătărelu, împreună cu Anda şi Dumitru Tăbăcaru, cei care au scris libretul, au pregătit cu minuţiozitate premiera absolută a operei comice „PREŢIOASELE RIDICOLE”, după celebra piesă a lui Molière! Operă care, aşa cum e şi normal, a fost prezentată pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ în ziua de joi, 18 iulie 1985. Astfel a fost marcată o dată importantă în istoria Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ.
Din presa din epocă aflăm că „sub conducerea muzicală a dirijorului Corneliu Calistru şi în regia lui Emil Coşeriu şi Dumitru Tăbăcaru, interpreţii, toţi studenţi, au tradus cu fidelitate atât intenţiile autorului, cât şi concepţia originală a regizorului. Împreună cu profesorul lor, Tiberiu Popovici, studenţii Lucian Cristiniuc, Gilda Humiţă, Manuela Potopencu, Florin Serac şi Camelia Fornwald, în rolurile principale, cât şi Gina Cotae, Luminiţa Luca, Elena Ulinici, Paula Stroe şi Anda Tăbăcaru, cameriste, au interpretat cu multă subtilitate, cu aplomb şi tinerească vervă, o muzică vădit parodică, scrisă cu măiestrie şi deosebit simţ al umorului de Vasile Spătărelu, compozitor care a ştiut să îmbine crâmpeie de foarte diferite stiluri având ca unic ţel fluenţa, antrenul, dar mai ales portretizarea diferitelor personaje în maniere muzicale diverse, justificând astfel amalgamul stilistic.” Ce altceva se mai poate spune? Poate doar că munca acestor artişti a fost răsplătită cu hohote repetate de râs, iar la final, cu furtunoase aplauze, publicul mulţumind astfel celor de pe scenă.
Cum a trăit compozitorul acestei opere premiera? „Am trăit cu reală bucurie premiera spectacolului meu muzical cu «Preţioasele ridicole», care a venit să diversifice programul actualelor Vacanţe Muzicale. (…) M-a impresionat receptivitatea publicului, care a făcut o bună primire spectacolului nostru.”
Peste nouăsprezece ani, în 2004, maestrul Spătărelu dezvăluia un lucru mai puţin ştiut legat de această reuşită a sa. “«Preţioasele ridicole» a fost un spectacol pe care l-am scris pentru studenţii clasei de canto de la Conservator. În vederea unor concursuri studenţeşti. Acolo unde studenţii ieşeni au avut un mare succes, spectacolul fiind multi-premiat. Noi, un Conservator nici de tipul celui de la Cluj, nici de tipul celui bucureştean, am făcut, cum s-ar zice, furori cu acest spectacol care, ulterior, a fost preluat de către Opera din Iaşi. Este un spectacol extraordinar, fără de sfârşit; pentru că este vorba de o acţiune care oricând se poate perpetua, protagonistele aflându-se în postura, întrucâtva ridicolă, de a multiplica la nesfârşit alegerea perechii.” [1]
Cursurile de măiestrie
Concertele dezbatere au devenit deja o tradiţie a Vacanţelor. În timp ce cursurile de măiestrie – compoziţie şi analize muzicale condus de Ştefan Niculescu, dirijat orchestră cu Corneliu Calistru la pupitru şi cel de dirijat cor cu maestrul Nicolae Gîscă ca profesor – au intrat, pentru o ediţie, în umbră. Ele au existat şi şi-au făcut datoria. Dovadă este părerea exprimată de Ştefan Niculescu la final de curs: „ediţia de faţă s-a integrat fericit în tradiţia manifestării. La clasa de compoziţie s-au prezentat creaţii recente, româneşti şi străine, discutându-se orientarea, tehnica de lucru sau aspecte ale gândirii lor muzicale. Creaţia românească a putut astfel fi privită din perspectivă mondială, iar creaţia străină, din perspectivă românească. De aici, o mai întemeiată înţelegere a strălucirii muzicii româneşti.”
Pentru ca un alt nume greu al Vacanţelor Muzicale, Anatol Vieru, să fie de părere că „etapa de pregătire de la Piatra-Neamţ rămâne una de referinţă în evoluţia fiecăruia şi de aici rezonanţa cu totul particulară pe care acest oraş începe să o capete în viaţa muzicală românească. Muzica noastră e prezentă cu lucrări de valoare în programul Vacanţelor, într-o ediţie care a entuziasmat.”
Vocea cea mai abilitată a festivalului, Mihail Cozmei, rectorul Conservatorului „George Enescu” din Iaşi, declara ziarului Ceahlăul din 13 iulie 1985: „ediţia a XIV-a a fost mai dificilă decât ne aşteptam, pentru că după ea urmează ediţia a…XV-a! Adică, una a confirmării acumulărilor pe care manifestarea în sine le-a realizat de-a lungul anilor. Acum, în finalul ei, am respirat uşuraţi: da, putem veni cu aceeaşi plăcere anul viitor la Piatra-Neamţ, pentru simplul motiv că ne ştim aşteptaţi.”
Concluzia acestei ediţii îi aparţine tot Dorei Maria David – „au fost zile frumoase, dense, în care «marea muzică» s-a simţit la ea acasă.”
[1] Pasaj citat din lucrarea “Privilegii” scrisă de Ioan Amironoaie, volumul I, Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2004.
