O SĂRBĂTOARE ESTIVALĂ A STUDENŢILOR
Strădanii de a menţine standardul calităţii la cote obişnuite
„Nu avem de-a face cu o ediţie a noutăţilor de structură pe afişul manifestării, ci cu una menită să confirme faima bună a Vacanţelor Muzicale în rândul tinerilor noştri muzicieni. De altfel, se poate aprecia că şcoala românească de interpretare se bucură de o cotă ridicată în lume, la acest prestigiu aducându-şi din plin contribuţia înseşi aceste confruntări cu marele public, confruntări pe care le organizăm în fiecare început de vară în frumosul Piatra-Neamţ. Să nu uităm, de pildă, de Voceşi, cei care au devenit de aici, de la Vacanţe,formaţia camerală numărul unu a ţării. Sau de Cantores, formaţie care-şi are publicul ei consecvent la Piatra. La actuala ediţie, garnitura nu este mai puţin redutabilă.” Sunt idei şi cuvinte exprimate de către compozitorul Cristian Misievici în presa locală a verii anului 1984. Anul celei de-a XIII-a ediţii a Vacanţelor Muzicale.
Ediţie deschisă în seara zilei de 29 iunie, la Muzeul de Artă, în Sala Tapiseriilor, cu un recital de pian susţinut de ieşeanca Alina Pavalache. Recital unanim apreciat. Nici nu e de mirare, căci muzica compusă de Bach, Chopin sau Prokofiev a beneficiat de o interpretare pe măsură, interpretare venită din partea unei tinere muziciene şlefuită la şcoala Vacanţelor Muzicale!
Ca să-i dau dreptate profesorului clujean, amintesc şi alte spectacole muzicale apreciate de public: recitalul de violoncel susţinut de Costinel Florică (acompaniat de Tatiana Moroşanu); sau extraordinarul recital de vioară oferit de Daniel Manasi, recital ce a uimit publicul prin sensibilitatea cu care solistul a interepretat piesa Tzigane a lui Ravel, Introducerile şi rondoul capriccio de Saint-Saëns şi Sonata pentru vioară şi pian, compoziţie aparţinând lui César Franck; ori concertul cameral cu un grup de suflători condus de Dumitru Sîpcu, formaţie care, cu această ocazie oferită de Vacanţe, a făcut o repetiţie generală cu public înaintea unui Festival de muzică pentru tineri, Festival renumit în epocă, cel de la Bayreuth. De unde s-au întors laureaţi.
Cursurile de măiestrie şi seminariile au intrat în rutina Festivalului
Deja devenite clasice, cursurile de măiestrie s-au axat, la ediţia anului 1984, pe compoziţie, clasă condusă de Ştefan Niculescu şi muzică de cameră, cu Wilhelm Berger la catedră.
Seminarul de muzicologie a fost condus de amintiţii profesori bucureşteni, alături de care a mai vorbit şi Pascal Bentoiu. Tema discuţiei a reprezentat-o “Creaţia muzicală şi muzicologia românească în ultimii ani”. Despre acest seminar, la finalul său, Vasile Spătărelu spunea: “Simpozionul de muzicologie a fost bogat în idei, soldându-se, spre deosebire de alţi ani, cu bogate recomandări şi sugestii pentru viitorul Vacanţelor. Am ajuns chiar la o analiză a ediţiilor precedente, ceea ce nu am făcut niciodată până acum, propunându-se, între altele, o mai vie prezenţă a muzicii româneşti pe afişul concertistic de aici.”
După douăsprezece zile şi seri de studii şi de spectacole, tinerii artişti şi-au luat “la revedere, în 1985” de la publicul nemţean printr-un concert coral susţinut de studenţii lui Nicolae Gîscă – Corala Cantores Amicitiae.
Concert de care aminteşte şi Cristian Livescu,într-un articol din Ceahlăul: “şi cu această a XIII-a ediţie desfăşurată în mijlocul unui interes de public care vine să-i sublinieze viabilitatea, Vacanţele şi-au onorat locul distinct pe care-l ocupă în viaţa cultural-muzicală a ţării. Odată cu concertul de închidere susţinut de Corala Cantores Amicitiae, s-a încheiat cu succes mini-festivalul de recitaluri şi concerte, prilejuind publicului meloman contactul cu o serie de interpreţi de certă promisiune. Cei care, astfel, îşi leagă numele şi debutul de manifestarea de tradiţie de la Piatra-Neamţ.”
Pentru concluziile ediţiei a XIII-a are cuvântul o voce avizată, compozitorul Vasile Spătărelu: “deşi actuala ediţie a fost mai scurtă, mi se pare că din punct de vedere al calităţii interpretării şi al programelor în sine, Festivalul s-a ridicat la o deosebită cotă valorică. Faptul se datoreşte, în primul rând, unei foarte serioase şi atente selecţii în rândul studenţilor, avizatul public pietrean având posibilitatea să urmărească evoluţia celor mai buni dintre cei mai buni. Ca şi la ediţiile precedente, s-a mers pe o unitate de repertoriu şi de programe, pe un echilibru al acestora, ceea ce a captat atenţia spectatorilor, imprimând un anume dinamism întregii întâlniri.”
