VACANŢELE MUZICALE – UN FESTIVAL AL STUDENŢILOR
„Ne aflăm din nou pe aceste frumoase meleaguri, cu oameni minunaţi, a căror daruire şi pasiune pentru arta sunetelor au contribuit an de an la intrarea în tradiţie a acestei originale modalităţi de integrare a învăţământului muzical.” Sunt gândurile conferenţiarului universitar Vasile Spătărelu de la sfârşitul lunii iunie a anului 1982. Şi continua. „Faptul că an de an revenim aici, la Piatra-Neamţ, înseamnă, pentru studenţii şi cadrele didactice ale Conservatorului «George Enescu», în primul rând, a împărtăşi unor oameni receptivi din roadele acumulate în etapele de pregătire. Înseamnă, apoi, un stimulent născut din climatul de emulaţie spirituală a oraşului de la poalele Cozlei, stimulent pentru munca de viitor.”
Programul artistic al ediţiei a XI-a debutează cu un recital de sonate pentru vioară din creaţia lui Alfred Mendelssohn, Johann Sebastian Bach, Eugène Ysaÿe, Serghei Prokofiev. Recital al cărui solist a fost violonistul Daniel Manasi¸ student în anul I. Aşadar, organizatorii aruncau în „focul” Vacanţelor, chiar în deschidere, un tânăr aflat la finalul primului an de studii universitare! Curaj? Sau, mai degrabă, încredere acordată unui artist în devenire! De altfel, despre interpretarea protagonistului, colega lui din anul II, Zoretta Drîmbei, era de părere că „a dat dovadă de sensibilitate, dublată de o bună înţelegere a partiturilor şi de o remarcabilă tehnică. Vioara lui Daniel Manasi posedă un sunet plin şi cald în acelaşi timp.”
Pentru a şaptea oară consecutiv – practic în fiecare an, de la înfiinţarea formaţiei – tinerii de la Corala Cantores Amicitiae, dirijaţi de Nicolae Gîscă, „au ştiut să captiveze publicul prin spontaneitatea şi dezinvoltura specifice vârstei.” Ca de obicei, ei au prezentat publicului numeros venit la Sala Tapiseriilor un program amplu, impresionant şi cu multe bisuri. Acestea, cerute de public, fiind forma de apreciere care se întorcea dinspre sală către artişti.
Un eveniment important a avut loc în seara de 1 iulie când, în sala Casei de Cultură din Piatra, pentru prima dată, şi în urma a numeroase promisiuni făcute în anii anteriori de către organizatori, s-a prezentat la Vacanţele Muzicale un spectacol integral de operă! E vorba de “Căruţa cu paiaţe” de Mansi Barberis, pe un libret ce-i aparţinea lui Anghel Ionescu-Arbore. Operă care, cu excepţia rolului titular atribuit unui profesionist de la Opera din Iaşi, Constantin Cepreagă, toate celelalte roluri, plus Corul şi Orchestra simfonică au fost acoperite de către studenţi ai Conservatorului ieşean.
Doar două cursuri de măiestrie
Pentru prima dată la Vacanţele Muzicale se organizează doar două cursuri de măiestrie – cele de compoziţie (condus de Ştefan Niculescu) şi de dirijat orchestră (cu Sabin Păutza profesor).
Referindu-se la primul dintre cele două cursuri, renumitul compozitor Anatol Vieru spunea că “prin secţiunea lor de compoziţie şi teorie muzicală, Vacanţele au influenţat considerabil noile generaţii de compozitori şi muzicologi din conservatoarele ţării. La cea de a XI-a ediţie rezultatele sunt palpabile, ele fac parte din istoria culturii noastre muzicale.”
Cursul în cauză s-a finalizat cu un concert al tinerilor compozitori – studenţi şi absolvenţi. Iată câteva nume prezente pe scena improvizată din sala Cupolă a Bibliotecii Judeţene: Leonard Dumitru, Cristian Rudolf, Adriana Boteanu, Daniela Mitu, Luminiţa Adam (studenţi) şi Radu Oţel, Sorin Lerescu (absolvenţi).
Pentru ediţia anului 1982 a Festivalului, organizatorii au propus un seminar pe teme muzicale condus de Pascal Bentoiu, Anatol Vieru şi Dumitru Capoianu.
Am încercat – şi cred că am reuşit – ca în reflectarea acestei ediţii să dau întâietate studenţilor şi tinerilor absolvenţi, cei care, la momentul respectiv, erau consideraţi muzicienii de viitor ai ţării.
În aceste condiţii, iată şi o părere a uneia dintre studentele prezente atunci (în dublă calitate, de studentă şi de solistă a unui recital din programul Vacanţelor ’82) la Piatra-Neamţ – Eugenia Stănculescu: „am trăit aici un experiment minunat, în măsura în care poate fi numită astfel încercarea de a demonstra importanţa contactului cu cele două lumi muzicale, aparent impenetrabile, sau greu accesibile; revelaţia unor compozitori, curente sau tendinţe muzicale novatoare în cultura modernă, alături de muzica arhaică în toată splendoarea ei arhetipală. Iată ce ne-au oferit cursurile maeştrilor Pascal Bentoiu, Ştefan Niculescu, Anatol Vieru.”
Firesc, experienţa – fie şi numai pentru două săptămâni – de a lucra cu cele mai importante nume ale componisticii româneşti de la acel moment creau stări emoţionale şi intelectuale care duceau la un impuls şi mai mare către tânăra generaţie de muzicieni români.
