EDIŢIE ANIVERSARĂ CU IOSIF CONTA ŞI EMANUEL ELENESCU
Deschidere cu Emanuel Elenescu la pupitrul Filarmonicii „Moldova”
La cea de-a zecea ediţie a Vacanţelor, ediţie sărbătorească, se revine la obiceiul de a se deschide Festivalul cu un concert simfonic. Astfel, duminică 28 iunie 1981, la prânz, pe scena Teatrului Tineretului, membrii Orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova din Iaşi, dirijaţi de Emanuel Elenescu, au prezentat numerosului public care a umplut sala de spectacol Rapsodia I a lui Enescu, Variaţiuni rococo pentru violoncel şi orchestră, o lucrare ce-i aparţine lui Ceaikovski, precum şi Simfonia a V-a compusă de Beethoven, solistă fiind Alexandra Guţu.
A fost o frumoasă ocazie pentru ca, la vârsta de şaptezeci de ani, celebrul compozitor şi dirijor român, Emanuel Elenescu, născut la 8 martie 1911 la Piatra, să revină şi să revadă plaiurile natale.
Muzicologul şi ziarista Dora Maria David, referindu-se la acest prim concert, scria următoarele „cântată cu multă vigoare şi dăruire, Rapsodia I a dezvăluit, sub bagheta maestrului Elenescu, valenţele artistice ale muzicii populare de joc pe care marele Enescu le-a pus aici în valoare într-o înveşmântare orchestrală măiestrită.”
În aceeaşi primă zi de Festival, în incinta Bibliotecii Judeţene, Alma Năstase şi Zita Kadar au susţinut un recital de pian cu lucrări din compoziţiile lui Skriabin, Şostakovici, Prokofiev şi Enescu.
Ediţie dedicată lui Enescu
Această ediţie a X-a a Vacanţelor Muzicale avea să fie dedicată centenarului naşterii lui George Enescu – născut la Liveni (Botoşani) în ziua de 19 august 1881.
Profesorul Vasile Vasile ne introduce, printr-o povestire care-i aparţine chiar genialului compozitor român, în intimitatea copilului George Enescu, cel care, la numai trei ani, ia pentru prima dată contact cu MUZICA: „o orchestră ciudată alcătuită dintr-un nai, câteva viori, un ţambal şi un contrabas, dar care mi-au lăsat o impresie destul de puternică. A doua zi, de dimineaţă, încercam să întind un fir de aţă pe o bucată de lemn şi, crezând într-adevăr că făurisem o vioară, imitam ceea ce auzisem cu o seară înainte. Fluieram pentru a reda sunetele naiului, iar cu două bastoane de lemn înlocuiam ţambalul. Mi-am ascuns micul taraf în livada părintească, sub un copăcel, în timp ce mama, înnebunită, mă căuta peste tot, strigându-mi numele în cele patru vânturi.”
Reputatul muzicolog George Pascu a avut fericirea să-l cunoască personal şi să lucreze cu Enescu. Domnia sa se destăinuia, în perioada Vacanţelor Muzicale, mai tinerilor confraţi într-ale muzicii: „venind să dirijeze orchestre înjghebate la Iaşi, îl aşteptam copleşiţi de emoţie şi de grija de a putea corespunde cât de cât cerinţelor unui atât de mare artist. Frica se risipea repede, de îndată ce urca pe podium. Cu neasemuită blândeţe, cu marea simplitate a adevăratului artist, cu fascinanta putere de sugestie ne-a cucerit, făcându-ne să participăm nestingheriţi la realizarea «Eroicii», sau a primei sale suite pentru orchestră, cu sentimentul că ne integrăm firesc şi total în vrerea muzicală a celui care dirija.”
Ca urmare a succesului de public, maestrul Iosif Conta bisează un concert întreg
Evenimentul important al ediţiei a fost concertul din 2 iulie – repetat şi a doua zi, 3 iulie – susţinut de Orchestra simfonică a Radioteleviziunii, cu celebrul dirijor şi compozitor român Iosif Conta la pupitru, având-o ca solistă pe Mihaela Martin. Concert cu un program ales – Antonin Dvoŕák (Simfonia a V-a, Din lumea nouă), Wolfgang Amadeus Mozart (Concert pentru vioară şi orchestră) şi Maurice Ravel (Daphnis şi Chloe, suita a II-a).
De altfel, maestrul Conta, într-o discuţie avută cu ziaristul Traian Socea, mărturisea: „valoarea acestui festival se concretizează în formarea unui public, a gustului său, în a-i face pe oameni să se confrunte cu frumuseţile artei muzicale, să participe la viaţa spirituală a ţării prin participarea vie, mijlocită de Radio şi Televiziune, direct în sala de concerte audiind cele mai bune formaţii muzicale şi cei mai buni artişti ai ţării.”
Un element care a uimit la Vacanţele din 1981 a fost prezenţa într-un concert, alături de Orchestra de cameră Tescana din Bacău, dirijată de Ovidiu Bălan, a puştiului-minune – la acea vreme – pe numele său Dan Vornicelu, cel care, la numai şapte ani, a interpretat la vioară Balada în La major a lui Enescu, Două madrigale, compoziţie a lui Vasile Donose, Trei arii de concert plus Concertul în la minor pentru vioară şi orchestră de Antonio Vivaldi şi Glasurile Putnei, compozitor Viorel Munteanu! „Interpetarea ce a dat-o concertului a fost o demonstraţie a faptului că frăgezimea vârstei nu constituie un impediment în înţelegerea muzicii atunci când este vorba despre un real talent.” Era constatarea, reţinută pentru posteritate de presa vremii, a studentei ieşene Ana Moldovan, din anul II de la muzicologie.
Profesori renumiţi la cursurile de măiestrie
Cursurile de măiestrie organizate la ediţia din anul 1981 au fost: cel de canto condus de Ella Urmă, cu lecţii special dedicate lucrărilor enesciene – lecţii predate de profesoara Magda Ianculescu; cursul de vioară, condus de George Manoliu, curs cu un program dedicat interpretării sonatelor pentru pian şi vioară compuse de Enescu; curs de compoziţie cu Ştefan Niculescu şi Aurel Stroe profesori, curs cu un program de analizare a unor lucrări din creaţia marelui compozitor român şi presărat cu audiţii şi comentarii ale unor compoziţii aparţinând diferitelor culturi muzicale europene şi nu numai; cursuri de muzică de cameră conduse de Wilhelm Berger (Bucureşti), de dirijat orchestră cu Iosif Conta la catedră, de pian – cu Mircea Dan Răducanu profesor, curs cu lecţii de speciale din lucrările aceluiaşi genial Enescu, lecţii predate în colaborare cu Ninuca Pop-Oşanu şi Adrian Tomescu.
De altfel, legat de aceste adevărate master-class-uri, Mircea Dan Răducanu afirma că „aceste cursuri constituie un cadru propice pentru creaţie. Ieşind din sfera directă a şcolii, a examenelor şi lucrând cu alţi profesori, studenţii câştigă foarte multe lucruri noi. (…) Mă bucur, de asemenea, că an de an tot mai multe personalităţi ale vieţii noastre muzicale aduc o deosebită contribuţie la lărgirea activităţilor din cadrul Vacanţelor, la impunerea unor cursuri de vară la nivel naţional şi la ridicarea manifestărilor la cote artistice de nivel internaţional.”
Simpozionul studenţesc al ediţiei a avul loc în ziua de 9 iulie, într-una dintre sălile Muzeului de Istorie şi a avut ca temă de discuţie „George Enescu în conştiinţa tinerei generaţii”.
La zece ani de la prima ridicare a cortinei, un prim bilanţ
A fost, această a X-a ediţie a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ, şi un moment al bilanţului. Iar cel care a încercat aşa ceva a fost, firesc, unul dintre iniţiatorii festivalului – Mihail Cozmei: „vor rămâne înscrise în istoria acestei originale şi valoroase acţiuni artistice, numeroasele manifestări care au prilejuit lansarea şi afirmarea tinerilor interpreţi, compozitori şi muzicologi, în prezent valori certe ale culturii noastre muzicale.” Şi aici ar fi vorba despre studenţi ai Conservatoarelor din Iaşi, Cluj şi Bucureşti, cei mai reprezentativi fiind Bujor Prelipcean, Gheorghe Haag, Anton Diaconu, Dan Prelipcean, Mariana Cioromila, Victor Dumănescu, Tiberiu Popovici, Gheorghe Costin, Romeo Cozma, Nelly Miricioiu, Mihaela Agachi, Cristian Misievici. Şi lista ar mai putea continua încă.
La fel, la o privire de ansamblu a marilor personalităţi româneşti şi străine care şi-au pus amprenta asupra Vacanţelor Muzicale, pot fi amintiţi Ion Baciu, Sabin Păutza, Achim Stoia, Anton Zeman, Ştefan Niculescu, George Pascu, Friedrich von Hausseger, Corneliu Calistru, Vicente Ţuşcă, Gheorghe Oprea, Nicolae Gîscă, Tatiana şi Alexandru Moroşanu, Ioan Welt, Gabriela Marcovici, Sofia Cosma, Ştefan Ruha, Vasile Tarnavschi, Viorel Cosma, Vasile Spătărelu, Mihai Constantinescu, Dan Grigore. Ori formaţii devenite celebre – SUPER-Orchestra lui Ion Baciu, Corala Animosi, sau altele ale căror drum a plecat chiar de la Vacanţele Muzicale – Cvartetul Voces sau Corala Cantores Amicitiae.
Recunoaşterea meritelor organizatorilor
A doua zi de după căderea cortinei ediţiei a X-a a Vacanţelor, în numele Senatului Conservatorului ieşean George Enescu, rectorul Mihail Cozmei împreună cu conferenţiarul universitar Vasile Spătărelu, semnau şi expediau către Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă a judeţului Neamţ o scrisoare în care, printre altele, este scris că „pentru noi toţi (profesorii şi studenţii de la Iaşi, nota autorului), zilele «vacanţelor»au fost zile de muncă, muncă stăruitoare întru perfecţionarea pregătirii profesionale a studenţilor. (…) S-au încrustat pentru totdeauna în conştiinţa noastră concertele de la Săvineşti sau Cetatea Neamţ, de la Războieni sau Teatrul Tineretului, concerte susţinute în faţa unui public numeros, un public receptiv şi entuziast care s-a născut şi a crescut odată cu Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ şi cu Stagiunea permanentă a Filarmonicii Moldova. Acum, la final de a zecea ediţie, noi ieşenii, înţelegem că toate succesele noastre, răsunetul naţional şi internaţional, au fost posibile numai pentru că în cetatea bimilenară de la poalele Ceahlăului am găsit o largă şi generoasă ospitalitate, inimi înflăcărate de pasiunea pentru frumos şi conştiinţe deschise către cerinţele de o caldă nobleţe umană.”
Erau cuvinte de recunoaştere a efortului depus de oamenii de la organizare. Cuvinte care le mulţumeau, dar îi şi obliga pe mai departe.
