BUCURIA MUZICII ESTE ÎMPLETITĂ CU MUNCA LABORIOASĂ
Vacanţele Muzicale aduc noutăţi
Noua ediţie a Vacanţelor Muzicale aduce, încă din startul ei, două noutăţi majore. Prima a constituit-o însuşi debutul ediţiei – seara zilei de 30 iunie – „când, sala Bibliotecii Judeţene făcea să reverbereze, în simbioză artistică, sunetul şi culoarea. Muzica lui Enescu (integrala sonatelor pentru pian şi vioară) în măiastra interpretare a Lenuţei Negoiţă şi Gabrielei Marcovici, rezonând într-un minunat cadru plastic, impresionând atât prin detalii, cât şi prin ansamblu – tinerii plasticieni studenţi de la Iaşi personificând o adevărată şcoală, Vacanţele în general.”[1] Referire a lui Cristian Misievici la vernisarea unei expoziţii de artă plastică a studenţilor de la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi, vernisaj continuat de recitalul amintit.
Expoziţia care a reunit lucrări ale ucenicilor profesorilor Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu şi Corneliu Ionescu l-a impresionat pe criticul de artă Radu Negru până acolo încât acesta afirma că „valorile proaspete din această vară se adaugă promiţator ecoului acestor locuri bătute de paşii lui Tonitza şi a grupului acestuia, până sus, la Durău; ele rezonează încă timid, dar sincer şi fantezist, în preajma pieselor de rezistenţă din colecţiile Lascăr Vorel şi Aurel Băieşu.”
Revenind la materialul lui Cristian Misievici, acesta, aflat încă sub puternica impresie produsă de tandemul sunet – culoare, îşi încheia materialul concluzionând pentru posteritate că „trei sonate cu intensitate metafizică diferită (…) reunite cu trei clase de pictură, în ordine evolutivă, iată o asociere de forme artistice pe cât de sugestivă, pe atât de semnificativă în dialogul artelor.”[2]
A doua noutate a ediţiei a fost concertul-dezbatere al clasei de compoziţie şi muzicologie de la Conservatorul ieşean – „un, pe cât de emoţionant debut, pe atât de eficient dialog cu publicul, a relevat o dată în plus aprecierea de care se bucură tinerii creatori şi interpreţi.”[3] Manifestare în cuprinsul căreia s-au cântat compoziţii româneşti pe versurile lui Labiş, Arghezi, Topîrceanu, Otilia Cazimir şi care s-a dovedit de un real succes, mărturie stând aprecierile culese de studenţii ieşeni de la colegii lor de la celelalte Conservatoare ale ţării.
Tot la capitolul inovaţii se înscrie şi intrarea frumoasei şi cochetei Săli a Tapiseriilor în circuitul sălilor de concerte din cadrul Festivalului. Este, poate, momentul unei mici paranteze: Muzeul de Artă, care funcţionează şi astăzi în impunătoarea clădire din Piaţa Turnului, o clădire construită în anul 1930 de italienii Carol Zani şi Vincenzo Puschiasis, cei care au integrat-o armonios în zona istorică a oraşului, a fost organizat şi deschis pentru prima dată în 1980, anul celei de-a noua ediţii a Vacanţelor. Iar Sala Tapiseriilor este una aparte. O încăpere care adăposteşte adevărate comori ale artei româneşti. Cele mai însemnate fiind ale artistei locale, Aurelia Vasiliu Ghiaţă. E vorba de tapiserii realizate într-o tehnică tradiţională, opere inspirate din arta populară autentică şi pictura murală medievală. În aceeaşi sală pot fi admirate şi sculpturile în piatră ale lui Clement Pompiliu, şi el un mare artist local apreciat în lumea largă.
Formaţiile vedetă ale ediţiei
Aici, în Sala Tapiseriilor, Cvartetul Voces, formaţie care devine, iată, o prezenţă permanentă la Vacanţe, „a revenit la noua ediţie ca ansamblu de primă mărime, fapt confirmat de prestigioasele distincţii naţionale şi internaţionale”, aşa cum consemna acelaşi Cristian Misievici, ei interpretând „un program bine gândit – Beethoven, cvartetul opus 127, Enescu, cvartetul opus 22, numărul 1 – o muzică sintetică şi, în aceeaşi măsură, o dialectică sonoră peste timp.” E părerea aceluiaşi reputat profesor şi compozitor de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.
Alături de Voces, o altă formaţie devenită oaspete nelipsit al Festivalului şi care, practic, a crescut odată cu Vacanţele, Cantoresul, grupul păstorit încă de la înfiinţare de către Nicolae Gîscă, a încântat de-a dreptul asistenţa. De altfel, Iulian Trofin, la vremea aceea student în anul III la Conservatorul „George Enescu”, remarca la închiderea ediţiei că „formaţia care, de-a lungul anilor şi-a creat un frumos renume şi numeroşi admiratori, a susţinut un bogat şi variat program muzical alcătuit din lucrări româneşti şi străine, cadrul fiind splendida Sală a Tapiseriilor. De altfel, minunata călătorie muzicală în care ne-au antrenat minunaţii trubaduri ai prieteniei (referire la numele formaţiei, nota autorului), emoţionantul moment prilejuit de prima audiţie a piesei «Petrodava 2000» creată de compozitorul Vasile Spătărelu şi de poetul Eduard Covali, mă îndreptăţeşte să consider concertul Coralei Cantores Amicitiae drept unul dintre momentele de vârf al Vacanţelor.”[4]
În cadrul cursurilor se munceşte mult şi cu spor
Cursurile de măiestrie, cursuri care, aşa cum afirma Frederich von Hausseger, neamţul venit pentru al treilea an consecutiv la Piatra-Neamţ, la Vacanţele Muzicale, „asigură studenţilor posibilitatea studiului concentrat, ceea ce impune o anumită intensitate, dar într-o atmosferă mai relaxată, mai proprie creaţiei, dincolo totuşi de acea relaţie didactică de profesor-student”, cursurile de măiestrie, aşadar au fost organizate la canto (Ella Urmă – Iaşi), vioară şi muzică de cameră (Friedrich von Hausseger – R.F.G.), pian (Mircea Dan Răducanu – Bucureşti), dirijat cor (Nicolae Gîscă – Iaşi).
Cursurile aveau să se finalizeze, ca şi la ediţia precedentă, cu un regal al laureaţilor, regal găzduit în ultima seară a Festivalului, 12 iulie, de scena Teatrului Tineretului. Cei mai buni s-au dovedit a fi Doru Cepreagă – la vioară, Venera Anghel – la pian, Viorica Popa – canto, Cristina Bota-Nemeş şi Romeo Cozma – secţiunea de compoziţie, Cvartetul de coarde compus din Doru Cepreagă (violina I), Dumitru Dache (violina a II-a), Doina Minea (violă) şi Maria Szilaghi (violoncel) – pentru muzica de cameră, precum şi Ada Bolocan, cea care a primit Premiul special al Conservatorului „George Enescu” pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări din creaţia românească.
De altfel, rugat de jurnaliştii vremii să detalieze tema cursului de pian, profesorul Dan Mircea Răducanu se destăinuia: „clasa de măiestrie interpretativă a pianiştilor îşi desfăşoară activitatea pe baza unor coordonate riguroase, într-o atmosferă de entuziasm artistic. Compusă din elemente de o diversă pregătire şi înzestrare artistică, clasa de pian şi-a propus un util schimb de idei şi informaţie artistică prin participarea simultană a cursanţilor la desfăşurarea lecţiilor de interpretare. Cursul vizează o serioasă aprofundare a materialului studiat şi completarea adecvată a bagajului de cunoştinţe şi deprinderi instrumentale a acestora.”
Alte activităţi dedicate participanţilor la ediţia din 1980 a Vacanţelor Muzicale au fost şi dezbaterile din cadrul seminarului de muzicologie cu tema „Aspecte stilistice ale muzicii româneşti contemporane”, activitate condusă de Vasile Tomescu şi V. Herman, ambii de la Conservatorul bucureştean. Referenţi au fost studenţii din centrele muzicale universitare din Iaşi, Cluj şi Bucureşti. La discuţii au mai participat şi Aurel Stroe, Gheorghe Ciobanu şi Vasile Spătărelu.
Oglindirea evenimentului de la Piatra-Neamţ în presa vremii
Un prilej de a rememora (pentru cei mai în vârstă) sau de a afla (pentru mai tinerele generaţii), reprezentativitatea de atunci a câmpului mass-media, îl constituie faptul semnalat de articolul amintit la început: publicitatea şi reflectarea Vacanţelor în presa timpului. „ziare, reviste de cultură, radio şi, de ce nu, televiziune, ai căror reprezentanţi primesc cu regularitate invitaţii de participare.”[5] Cu toate acestea, ”situaţie repetabilă de ani de zile, Vacanţele nu au reţinut atenţia în perioada desfăşurării lor, cu excepţia unui lapidar anunţ din «Scînteia» şi a câtorva secunde de telejurnal, decât ziarului local, şi acestuia în insuficientă măsură.”[6].
Trăiri şi sentimente la final de Vacanţe Muzicale 1980
La final de ediţie a IX-a, iată şi două opinii avizate despre cum au fost percepute cele două săptămâni ale Festivalului.
„M-am entuziasmat, cum nu mi se întâmplă prea des, constatând căldura, interesul, vibraţia cu care oamenii muncii, tinerii din Piatra-Neamţ, au primit concertele date de studenţi. (…) M-am încălzit, nu mai puţin, la flacăra unui concert dat duminică de studenţii ieşeni sub bagheta profesorului şi compozitorului Sabin Păutza, unde o lucrare românească (a lui Anton Zeman), o solistă (pianista Mihaela Constantin), într-un concert de Mozart, au răsunat într-un chip cu totul meritoriu, alături de lucrări de Ravel, Stravinski, dovadă a maturităţii şi competenţei cu care este îndrumat ansamblul studenţesc ieşean.” Cuvintele frumoase la adresa artiştilor şi profesorilor lor au fost rostite, la închiderea ediţiei Festivalului, de către muzicologul bucureştean Vasile Tomescu.
Pentru ca Friedrich von Hausseger, întrebat fiind ce însemnătate au avut pentru domnia sa Vacanţele, să se destăinuie: „înseamnă foarte mult. Înseamnă bucuria de a lucra cu oameni, cu studenţi făcuţi anume pentru muzică, cu tineri deopotrivă talentaţi şi receptivi studiului laborios, capabili să înţeleagă şi să transmită cele mai adânci frumuseţi şi semnificaţii ale muzicii. Înseamnă, apoi, prilejul de a cunoaşte o ţară care respiră ea însăşi, prin întreg spiritul ei, armonia şi frumuseţea muzicii universale. De altfel, aici, la dumneavoastră, am fost deopotrivă şi profesor, dar şi student. (…) Mi-am lărgit aici cunoştinţele despre frumoasa dumneavoastră ţară şi despre oamenii ei, care mi se par de o extraordinară sensibilitate şi omenie. Am simţit aici pulsul spiritual al unui popor cu o cultură veche, cu o artă de o mare profunzime şi frumuseţe.”
Aşadar, Vacanţele Muzicale se constituiau şi într-un adevărat ambasador. Ambasador al muzicii şi culturii româneşti pentru întregul mapamond.
[1] Citat din materialul intitulat Vacanţe Muzicale, apărut în Revista “Ateneu” în septembrie 1980 sub semnătura lui Cristian Misievici.
[2] Idem.
[3] Tot de la Cristian Misievici citire.
[4] Colecţia ziarului „Ceahlăul” din iulie 1980.
[5] Citat din materialul intitulat Vacanţe Muzicale, apărut în Revista “Ateneu” în septembrie 1980 sub semnătura lui Cristian Misievici.
[6] Idem.
