„VACANŢELE MUZICALE ILUSTREAZĂ CONCEPŢIA NOASTRĂ DESPRE EDUCAŢIE”
Dumincă, 2 iulie 1978. Ora 1100 a dimineţii marchează momentul festiv al deschiderii celei de-a şaptea ediţii a Vacanţelor Muzicale. Pe scena Teatrului Tineretului, în faţa unei săli neîncăpătoare, au păşit membrii Orchestrei simfonice a Conservatorului “George Enescu” din Iaşi cu al lor dirijor, Corneliu Calistru. Cei care au prezentat un program care a cuprins uvertura la Opera “Nunta lui Figaro” (Mozart), Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră în Mi bemol major de Ludwig van Beethoven şi Oratoriul “Sub soarele neatârnării”, compoziţie a lui Anton Zeman. Solişti au fost pianistul Gabriel Amiraş, mezzosoprana Paula Filip, ambii ajutaţi de momente susţinute de actorul ieşean Virgil Raiciu.Oficiile de prezentare a ediţiei şi ale artiştilor au fost făcute de Gheorghe Bunghez, preşedinte al Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă şi muzicologul Mihail Cozmei, rectorul Conservatorului ieşean. Cele două instituţii amintite fiind, în fapt, organizatorii principali ai festivalului.
Se pornea, astfel, la drum un nou episod al acestui deja tradiţional festival estival.
Erau zilele în care un strălucit profesor al urbei, Theodor Macarie, pe atunci director al Şcolii de Muzică, îşi exprima următoarele gânduri: “organizarea Vacanţelor în… vacanţa de vară a elevilor poate ridica unele dificultăţi în privinţa publicului tânăr. Se pare însă că ele, dificultăţile, vor fi anulate de calitatea programelor artistice. Astfel că nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să le aşteptăm efectul.”
Nouăţi aduse Festivalului
Una dintre cele două noutăţi oferite publicului de această ediţie a fost invitarea şi participarea la Vacanţe a unui oaspete extern. E vorba de ansamblul vocal-instrumental al Şcolii Superioare de Muzică din Wüpertal, Republica Federală Germania, grup dirijat de Diettmar Hinney.
Despre acest eveniment inedit al Festivalului, Gheorghe Bunghez, spunea că “s-a creat la un moment dat impresia că Vacanţele au devenit internaţionale de-abia după 1990. Este o falsă problemă. Vacanţele dintru început au avut ecoul lor, au fost primite ca atare şi în ţară şi în străinătate.”
Ansamblul de la Wüpertal a susţinut două concerte în cadrul Festivalului – unul pe 6 iulie la Teatrul Tineretului, iar celălalt două zile mai târziu la Casa de Cultură din Roman.
De altfel, la final de ediţie, chestionat de jurnalişti, Hartmut Klug, conducătorul delegaţiei vest-germane se confese: “participarea noastră este urmare a contractelor culturale dintre Universităţile din Wüpertal şi Iaşi; ni s-a explicat ce reprezintă acest Festival şi, iată, avem bucuria să-i fim oaspeţi! (…) Consider experienţa românească ca fiindu-ne foarte utilă. Acest tip de pregătire muzicală a studenţilor, aflaţi în contact direct cu publicul, consider eu, îi pune pe viitorii muzicieni în condiţiile concrete ale profesiunii lor de mâine; îi obligă de pe acum la o superioară autoexigenţă şi profesionalitate. A fost şi un schimb de experienţă util de ambele părţi. (…) Vom pleca din Piatra-Neamţ cu impresii foarte plăcute!”
Cuvinte întărite, peste ani, de Gheorghe Bunghez: „iar dintre ceilalţi participanţi străini, aş remarca prezenţa, chiar în două rânduri, a studenţilor de la Conservatorul de Muzică din Wüpertal, cei care au prezentat concerte în Piatra şi chiar şi în judeţ, în oraşe şi comune, au asistat la cursuri, s-au întreţinut cu participanţii la Vacanţe, prezenţa lor fiind, cu sinceritate pot spune la ora asta – atunci nu discutam prea mult despre aceasta – deosebit de agreabilă. Nu numai că au venit cu materiale documentare despre ei şi muzica lor, dar au şi lăsat aici multe amintiri frumoase profesorilor şi studenţilor de aici, şi, la rândul lor, au fost încântaţi să preia de la noi tot ce li s-a părut interesant. Cu toţii au plecat de aici plăcut impresionaţi de tinerele generaţii de viitorii muzicieni, studenţii Conservatoarelor prezenţi atunci la Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ.”
Vacanţele cinstesc memoria lui Mihail Jora
Cea de a doua noutate s-a constituit într-un Medalion dedicat memoriei lui Mihail Jora, manifestare care a ţinut capul de afiş al aceleiaşi zile de 6 iulie şi care s-a desfăşurat în localitatea de baştină a cunoscutului compozitor, la Roman. Medalion onorat cu participarea unor nume importante ca Dan Constantinescu, Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Pascal Bentoiu, Dumitru Bughici, Mihail Cozmei sau Vasile Tomescu.
Legat de Mihail Jora, este nimerit a aminti că a fost licenţiat mai întâi în drept, pentru ca mai apoi să fie student la Conservatorul din Leipzig. Intră în rândul tradiţiei muzicale nemţene alături de alte personalităţi precum Dumitru Vulpianu, Alexandru Podoleanu, Gavriil Galinescu, Alexandru Zirra, Emanuel Elenescu sau Sergiu Celibidache. S-a impus cu Suita în re minor pentru orchestră (premiul I Enescu în anul 1915), succes care a prefigurat o prestigioasă activitate compoziţională, cele mai cântate fiind „Privelişti moldovene”, baletul „În piaţa mare”, precum şi suite, piese pentru vioară şi pian, lieduri şi coruri.
Ca de fiecare dată, şi la această ediţie au avut loc cursuri de măiestrie, adevărate lecţii predate în… vacanţă, la… Vacanţe, de către Ionel Pantea (canto), George Manoliu (vioară), Gabriel Amiraş (pian), Ştefan Niculescu (compoziţie), Ion Baciu şi Constantin Bugeanu (dirijat orchestră), Sabin Păutza (dirijat coral). Adevăraţi maeştri pentru studenţii veniţi la Festival.
Şi, fiindcă tot veni vorba de tinerii artişti, se vorbeşte din ce în ce mai mult, încă de la ediţiile precedente, că Vacanţele Muzicale au devenit pentru sutele de studenţi participanţi o reală rampă de lansare în viaţa muzical-artistică a ţării. “multe talente s-au perindat pe scena Vacanţelor. Despre unii aveam să auzim mai apoi că au obţinut laurii unor prestigioase concursuri muzicale de peste hotare. (…) Altor cunoştinţe făcute aici, la Piatra-Neamţ, aveam să le reîntâlnim chipurile concentrate asupra partiturilor în diverse formaţii simfonice sau camerale, pe micul ecran, în timpul emisiunilor tv.” (citat din articolul – nesemnat – intitulat “O rampă de lansare a tinerilor muzicieni” din Buletinul informativ dedicat Vacanţelor şi editat de Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Neamţ în colaborare cu redacţia Ceahlăului). Iată, aşadar, un alt câştig palpabil al Festivalului, câştig care se alătură celui, deloc de neglijat, al apropierii unui număr, pe an ce trece, tot mai mare al celor care vin în sălile de concert, interesaţi fiind de muzica bună.
Simpozionul ediţiei dedicat eroilor neamului
În altă ordine de idei, cum în cadrul Simpozionului ce s-a desfăşurat la ediţia anterioară, trei studenţi au produs o plăcută surpriză specialiştilor prezenţi, pregătind ei înşişi două teme de discuţie, la ediţia curentă organizatorii crează un seminar dedicat viitorilor muzicieni – tema anunţată fiind „Rolul muzicii în educarea estetică a studenţilor”.
Având ca antecedent, la celebrarea a cinci sute de ani de la eroica bătălie de la Războieni a marelui Ştefan, ampla manifestare derulată cu doi ani înainte, finalul ediţiei a şaptea avea să aibă drept slogan „Eroi au fost, eroi sunt încă” şi, aşa cum se întreba unul dintre membrii biroului de presă al Vacanţelor din acel an, „unde ar putea suna mai solemn aceste acorduri decât în perimetrul legendarei Cetăţi, validând astfel, dincolo de timp, legătura dintre spiritualitatea neamului şi istoria sa neîntreruptă.”
Aprecieri din partea maeştrilor
La final de a şaptea ediţie, iată câteva dintre gândurile oamenilor ce trudesc de ani de zile pentru Vacanţele Muzicale, cele care „nu reprezintă numai o acţiune generoasă, ci, implicit, ilustrează concepţia noastră despre educaţie, o concepţie profund umanistă.” (George Pascu), Sau: „începând de la prima ediţie, Vacanţele se bucură la Piatra-Neamţ de condiţii de organizare excelente. Oraşul ne-a devenit foarte drag, poate şi pentru că nicăieri n-am văzut ca aici, de la un an la altul, de la un concert la altul, cum se construieşte o nouă tradiţie, cum ia naştere, de fapt, un public nou.” (Ion Baciu). Ori: „meritul principal? Este al însăşi Festivalului, o generoasă sărbătoare a muzicii, o sărbătoare lipsită de ceremonii artificioase. Studenţi şi profesori, spectatori şi gazde – deopotrivă însufleţiţi de patosul miraculos al muzicii. Ce poate fi mai înălţător, mai propriu pentru spiritul acestei arte inegalabile? Vacanţele vin, fără îndoială, dintr-o autentică generozitate spirituală!” (Ştefan Ruha)
Iar ca o concluzie a ediţiei din 1978, se poate spune că ea”a fost superioară din toate punctele de vedere ediţiilor precedente.” Afirmaţia, care-i aparţine lui Sergiu Adam şi este cuprinsă în articolul intitulat „Tinereţe, talent, pasiune”din Revista „Ateneu”, numărul din septembrie 1978, „se sprijină pe argumente convingătoare: experienţa anilor trecuţi s-a cristalizat în iniţiative noi, în inedite şi atractive formule de spectacol; repertoriul s-a lărgit considerabil; soliştii şi formaţiile corale şi instrumentale s-au pregătit cu stăruinţă, atingând cotele unui înalt profesionalism.”
