VACANŢELE NASC DEJA DISCUŢII
Cresc pretenţiile organizatorilor
Rămase, la finalul ediţiei precedente, printre alte probleme de rezolvat pentru viitor, la acea a publicităţii, Vacanţele Muzicale ale ediţei a patra lansează (premieră în istoria Festivalului!), în colaborare cu ziarul „Ceahlăul”, o foaie volantă de întindere a patru pagini de mărimea de atunci a cotidianului, foaie care prezintă, în imagini şi cuvinte, un rezumat al primelor trei ediţii.
În avanpremiera ediţiei a patra, 29 iunie – 20 iulie 1975, cotidianul „Ceahlăul” inserează o declaraţie a decanului Facultăţii de Muzică a Conservatorului „George Enescu” din Iaşi, domnul conferenţiar universitar Mihail Cozmei: „ne preocupă în continuare configurarea unui cadru optim pentru această manifestare. Vrem ca Vacanţele Muzicale să asigure din ce în ce mai bine, pe de o parte, pregătirea practică a studenţilor, pe de alta, amplificarea activităţii de educaţie muzicală a publicului din judeţul Neamţ. (…) Ca noutăţi, ediţia curentă aduce concertele de muzică de cameră, precum şi concertele de muzică populară, de muzică pop. De asemenea, în cadrul programului actualelor Vacanţe am cuprins şi Festivalul – concurs de Muzică Uşoară «Florile Ceahlăului», festival ajuns la ediţia a opta.”[1]
Nume mari la cursurile de măiestrie
Ediţia din 1975 constituia momentul apariţiei pe scenele Vacanţelor, a altor nume mari. Precum cel al lui Ştefan Ruha, în dublă calitate, de profesor al cursului de măiestrie de la vioară, dar şi de solist, pe 16 iulie, la Teatrul Tineretului, acompaniat fiind la pian de Gabriela Marcovici. La fel, Dan Grigore conduce master-class-ul de pian, dar urcă şi pe scenă, pe 14 iulie, pentru un recital pianistic din muzică de Chopin.
Celelate cursuri de măiestrie organizate la această ediţie a Vacanţelor sunt cele de canto – condus de Tiberiu Popovici (deşi anunţată era Arta Florescu, numai că ea nu a mai ajuns la Piatra din varii motive), muzică de cameră – cu George Hamza, în calitate de profesor, de compoziţie muzicală – în care compozitorul Aurel Stroe împărtăşeşte mai tinerilor colegi de breaslă din tainele acestei arte, şi nu în ultimul rând, cursul dirijoral cu maestrul Ion Baciu la pupitru.
Totalizând şase clase de măiestrie, Vacanţele anului 1975 vor aduce aproape două sute de studenţi doar la cursuri!
O dovadă a faptului că Festivalul a prins rădăcini adânci în sufletele publicului este faptul că deja, prin presa vremii, apăruseră şi nemulţumiri!
Festivalul nemţean naşte discuţii
Una dintre ele era legată de faptul că, luând exemplul judeţului Neamţ, lucrătorii din cultură care activau la Huşi au organizat, exact în aceeaşi perioadă, manifestări similare şi acolo. Este şi motivul pentru care Arta Florescu nu a mai participat la Vacanţele de la Piatra-Neamţ. Iar un anume Nicolae Sandu, funcţionar, să-şi verse oful în Suplimentul cultural al „Ceahlăului”: „foarte bine că face şi Huşiul ce se face aici. Numai că unele concerte au fost suspendate la Piatra pentru că formaţiile erau la… Huşi!”
Alt fapt care a stârnit controverse era legat de simpozionul pe teme teoretice – „Vacanţele Muzicale la Piatra-Neamţ, formă de integrare a practicii studenţilor de la Conservatoare în activitatea de educaţie estetică a oamenilor muncii”. Iar profesorul de muzică George Grigorică propunea „ca publicul să fie implicat cât mai direct, nu numai în manifestările concertistice, ci şi în dezbaterile teoretice. Simpozionul, de pildă, să nu fie doar pentru un cerc restrâns de iniţiaţi.”
Dar nici cuvintele de laudă şi de apreciere nu au lipsit. „Iubesc sincer această manifestare. De aceea, fireşte, sunt prezent aici pentru a treia oară. Pot spune că Vacanţele realmente au prins la public, au astăzi un statut bine definit. Să cânţi în întreprinderi şi instituţii, la sate, în mijlocul marilor colectivităţi umane – iată un cadru cât se poate de generos pentru un muzician” este ceea ce gândea atunci Anton Diaconu, asistent universitar şi componentul de mai târziu – la începutul anilor ’80, odată cu plecarea lui Gheorghe Haag – al Cvartetului Voces.
Pentru ca, Vasile Chertic, muncitor, o persoană care vine din partea cealaltă, cea a stalului, să se declare mândru că „am ajuns la condiţia unui oraş cu o bogată viaţă muzicală. Greu de imaginat până acum câţiva ani, municipiul Piatra-Neamţ are astăzi nu numai săli de concerte, ci şi propriile sale manifestări muzicale. Unele de aceeaşi anvergură cu cele găzduite de vechi centre culturale ale ţării.”
Iar profesorul Gheorghe Sîrbu e mulţumit de faptul că „văd aici cum se finalizează munca noastră de fiecare zi cu studenţii. E o atmosferă de studiu şi de creaţie, o atmosferă care defineşte muzica în însăşi spiritul ei, în adevărata ei nobleţe.”
Închiderea de la Cetate devine tradiţie
Devenită deja o tradiţie, închiderea a aparţinut Cetăţii Neamţ. Acolo, într-o atmosferă extraordinară – mărturie stau fotografiile realizate atunci, dar şi simţămintele participanţilor, o parte cuprinsă în presa vremii, altă parte aflată în prezent din discuţiile avute cu unii dintre ei – Corul Filarmonicii de Stat „Moldova”, împreună cu Orchestra simfonică a Conservatorului „George Enescu”, cu Ion Baciu la pupitrul dirijoral, au marcat finalul unei munci depuse de un număr mare de oameni, trudă ce s-a concretizat în cea de a patra ediţie a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ.
La final de ediţie, considerând Festivalul ca permanent perfectibil, maestrul Ion Baciu propune în vederea pregătirii mai bine a Vacanţelor 1976 „diversificarea modalităţilor de educaţie muzicală. Astfel, pe lângă Vacanţe, socotesc oportună organizarea aici, la Piatra, a unei stagiuni camerale de talia celei simfonice. De asemenea, s-ar putea organiza un ciclu de concerte-lecţii pentru elevi şi pentru tinerii muncitori.”
Cum s-ar spune, ştacheta era din nou ridicată!
[1] Ziarul „Ceahlăul”, numărul 1983 din 28 iunie 1975.
