STRĂDANII DE CONTINUARE A SUCCESULUI DIN 1972
Succesul primei ediţii încurajează
Bucuria reuşitei din anul 1972 i-a determinat pe organizatori – „Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Neamţ, Conservatorul de Muzică «George Enescu» şi Filarmonica de Stat «Moldova» din Iaşi”,citat din programul ediţiei a II-a a Vacanţelor – să continue munca începută cu un an înainte. Dar la un nivel mai ridicat.
La finalul ediţiei trecute, vădit încântată de experienţa trăită la Piatra-Neamţ, pianista şi profesoara Sofia Cosma i se confesa profesorului Vasile Vasile: „ideea Vacanţelor Muzicale este una cu totul remarcabilă. Nu mai puţin concretizarea ei. Publicul, dornic de muzică şi care nu are oricând posibilitatea unor concerte publice, poate beneficia de interpretări bune, mai ales că din acest punct de vedere organizatorii au avut în vedere includerea unor formaţii profesioniste în adevăratul sens al cuvântului. Şi, apropó de public: melomanii din Piatra-Neamţ s-au dovedit a fi foarte receptivi. Rar am avut prilejul, în concerte, să răspund aplauzelor publicului cu încă două bucăţi muzicale, aşa cum mi s-a întâmplat aici.”
Tot referitor la prima ediţie iată şi un ecou internaţional al Vacanţelor venit tocmai din Elveţia, de la compozitorul Gerhard Holzer: „ideea acestui Festival este deosebit de generoasă. Este, de asemenea, o idee excelentă ca Festivalul să aibă loc în această regiune atât de pitorească, în care frumuseţile locului se îmbină cu cele ale muzicii.”[1] Se vede treaba că oaspetele helvet era prin preajmă la momentul desfăşurării primei ediţii.
Primele cursuri de măiestrie componistică
Programat a se desfăşura între 25 iunie şi 15 iulie, adică pe parcursul a trei săptămâni, Vacanţele Muzicale ale anului 1973 au continuat cursurile de măiestrie, acestea ajungând să fie deja o tradiţie a Festivalului. Numai puţin de şapte discipline – canto, vioară, pian, muzică de cameră, dirijat orchestră, compoziţie şi dirijat coruri amatori – conduse de nume grele ale muzicii româneşti – Ella Urmă, Mihai Constantinescu, Sofia Cosma, George Hamza, Ion Baciu, Ştefan Niculescu şi D. D. Botez – au intrat în atenţia celor dornici de perfecţionare.
Noutatea ediţiei a fost aceea că la cursuri au fost prezenţi nu numai studenţii ieşeni, aşa cum se întâmplase în 1972, ci şi de la Conservatoarele din Bucureşti şi Cluj.
La fel, de reţinut este şi faptul subliniat în prezent de către Cristian Misievici: „la a doua ediţie, Made Spătărelu a venit şi a propus să se organizeze şi cursuri pentru compoziţie.”
Vasile Spătărelu, ca reprezentant, alături de Sabin Păutza şi Anton Zeman, al noului val, era nerăbdător să absoarbă cât mai mult din ceea ce aveau de spus profesioniştii Ştefan Niculescu, ori George Pascu.
Prezent în sălile care au găzduit aceste cursuri, bucureşteanul Radu Stan avea să reţină că „lecţiile savante ale compozitorului Ştefan Niculescu au strâns în jurul lor toată suflarea activă a Vacanţelor de la Neamţ – studenţi, profesori, compozitori, interpreţi şi muzicologi – animându-se în dezbateri instructive. Şi, din nou, eficienţa a prevalat asupra teoriei. Demonstraţia a constat în crearea unei compoziţii colective structurată pe logica celor patru sintaxe, care au fost obiectul analizelor lui Ştefan Niculescu. La citirea de către Orchestra Conservatorului ieşean dirijată de Corneliu Calistru, compoziţia semnată de patru bucureşteni (Corneliu Cezar, Lucian Meţianu, Octavian Nemescu şi Ştefan Niculescu) şi de trei ieşeni (Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Anton Zeman) s-a arătat mai mult decât o singulară experienţă românească şi a intrat în atenţia Radioteleviziunii pentru o eventuală includere la un concert dezbatere.”[2]
„O copioasă şi plăcută experienţă aceste Vacanţe Muzicale!”
Efortul depus de organizatori, cel fizic, mental, dar şi logistic a fost net superior anului precedent. Ecoul întâmplărilor de la Piatra-Neamţ a ajuns tocmai la Bucureşti. Revine Radu Stan, cel care, ajuns acasă, la Bucureşti, comunica ţării întregi: „o copioasă şi plăcută experienţă aceste Vacanţe Muzicale! Ceea ce promite să facă din Piatra-Neamţ oraşul muzical al verilor noastre. Mai întâi, sunt nişte bune gazde care au la inimă cultura. Biblioteca şi teatrul – care nu e altul decât Teatrul Tineretului, cel ştiut peste hotare – sunt puse în drum, oricum te-ai întoarce. Paradoxal, cetatea are toate şansele să ajungă locul de perfecţionare în gustul şi deprinderile muzicii contemporane – un fel de Darmstadt românesc – ea neavând, deocamdată, o instituţie de muzică anume. Orchestre, cântăreţi şi dirijori vin de la Iaşi, profesori tot din judeţul vecin şi de la Bucureşti. Are, în schimb, pe acel vino-încoace moldovenesc, un bun simţ al localnicilor care te ispiteşte să revii cât de curând, odată ce ai călcat pe acolo.”[3]
Cuvinte frumoase care dovedesc încă o dată buna organizare reuşită de gazdele din Piatra-Neamţ. Astfel că ar fi momentul să fie amintite şi câteva nume care se văd şi se aud mai puţin (sau chiar deloc), dar a căror muncă, uneori sisifică de-a dreptul, are menirea de a-i face pe oaspeţi – artişti, profesori, studenţi sau specialişti invitaţi – să se simtă cât mai bine: George Podani, George Bararu, Constantin Tomşa, Constantin Zaharia, Cornel Nicoară.
Pe scena Vacanţelor urcă studenţi, dar şi maeştri
Pentru că Vacanţele Muzicale erau destinate în primul rând studenţilor, pe scena ediţiei a doua au urcat, într-un recital valoros, tinerii Ivonne Piedemonte (pian), Nina Podariu (violoncel) şi Anton Diaconu (vioară). Piesele pregătite de ei – Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră compus de Beethoven, Concertul pentru violoncel şi orchestră a lui Camille Saint-Saëns, respectiv Concertul pentru vioară şi orchestră scris de Ceaikovski, au răscolit sufletele auditoriului, traversând timpul şi persistând şi azi în memoria unora dintre cei prezenţi atunci în sala de spectacole a T.T.-ului.
După memorabilul recital susţinut ediţia anterioară, în sălile colecţiei de artă a Muzeului de Istorie, de către violonistul Mihai Constantinescu, organizatorii s-au gândit să repete experienţa, dar în cadrul Muzeului Memorial „Mihail Sadoveanu” de la Vînători. Astfel că, marţi 3 iulie 1973, acordurile sonatelor lui Mozart (Sonata nr. 11 în Sol major), Beethoven (Sonata nr. 10 în Sol major) sau Brahms (Sonata nr. 3 în re minor) s-au împletit de minune cu versul eminescian rostit de actorul Cornel Nicoară. Act cultural care s-a bucurat de un nou şi real succes, aşa cum demonstrează cronicile din presa vremii sau instantaneele surprinse atunci, fotografii care înfăţişează un public cucerit pe deplin de ceea ce le era dat să trăiască.
A doua zi, dar la Piatra-Neamţ, pe scena T.T-ului, apreciata pianistă Sofia Cosma avea să „recidiveze” şi ea. Cu un nou recital de înaltă ţinută artistică. De această dată artista ieşeană venea în faţa melomanilor cu muzică de Brahms – Rapsodiile pentru pian, Capriccio – Franz Liszt – Sonetul 104, după Petrarca, Vals uitat nr. 1 – Chopin – două Studii, Balada nr. 4 în la minor şi Trei mazurci –şi o transcripţie după literatura violonistică a lui Paganini – Studiul în la minor.
Eforturi de formare a unui public profesionist
Cu o apariţie timidă la prima ediţie, dar cu un program mult mai bine pus la punct în 1973, vin şi cei de la Întreprinderea cinematografică judeţeană care completează oferta lansată spre public de către Vacanţele Muzicale. Aşa se face că, timp de o săptămână, la cinematograful „Pietricica”, în matineu, de la ora 1030, dar şi la Roman, în sala Bibliotecii Municipale, au rulat filme cu temă muzicală – Hello Dolly!, Silvia şi Sunetul muzicii.
Tot o muncă de iniţiere a maselor în tainele şi frumuseţile muzicii universale au dus-o, în cadrul practicii muzicale, şi o grupă de studenţi ieşeni care, pe perioada ediţiei a doua, s-au împărţit în două şi au colindat satele comunelor Pîngăraţi şi Tazlău. Acolo unde au oferit localnicilor concerte-lecţie, care s-au desfăşurat pe scenele căminelor culturale. La finalul acestei operaţiuni, tinerii studenţi au luat-o de la capăt. De data aceasta în Tîrgu-Neamţ şi Bicaz, la ale căror staţii de aplificare orăşeneşti, sub egida „ABC muzical”, au rulat o serie de arii celebre din opere.
Recitalurile cu care clasele de canto, vioară, muzică de cameră şi pian au lăsat o bună impresie atât specialiştilor, cât şi publicului larg, au avut loc şi la această a doua ediţie. „Echilibrat din punct de vedere al repertoriului, care a cuprins cele mai reprezentative capitole ale genului, cu interpretări vii (şi aici era vorba despre Nelly Miricioiu, Mariana Cioromila, Mihaela Agachi, Corina Circa, Gabriel Conţ, Mihai Moţ, nota autorului) punând în evidenţă nu numai temeinica pregătire de specialitate, dar şi cunoaşterea profundă a semnificaţiilor personajelor întruchipate, recitalul de canto se înscrie în contextul Vacanţelor,ca o manifestare deosebită, un început meritoriu de activitate al tinerilor artişti.”[4]
Rămânând la cursurile de măiestrie, iată că la lecţiile de dirijat orchestră apare şi un cursant de numai… cinci ani! Pe numele său – acum destul de cunoscut – Radu Postăvaru, copilul minune de atunci al dirijatului, provenit dintr-o familie de muzicieni (mama coristă în Ansamblul coral „Gavriil Musicescu”, iar tatăl instrumentist în Orchestra Filarmonicii „Moldova”), nu s-a mulţumit doar cu asistatul la cursurile predate de Ion Baciu, ci a îndrăznit mai mult. Să urce pe scenă la spectacolul de final de curs şi să şi dirijeze Orchestra Conservatorului „George Enescu”! Pentru el nu era nimic neobişnuit. Pentru că, de la vârsta de trei ani, adică de doi ani, deja urmărea pe „viu” repetiţiile Filarmonicii ieşene, iar maestrul Ion Baciu, grijuliu cu tot ce era de perspectivă, l-a luat aproape. Mai ales că Radu ştia deja să citească notele şi avea în spate o „experienţă” de doi ani de pianist! Urcarea sa la pupitrul unei orchestre, pe o scenă profesionistă, consumată la Vacanţele Muzicale din 1973, a constituit botezul pentru Radu Postăvaru!
La simpozionul ediţiei, care a avut ca temă de discuţii „Probleme ale educaţiei muzicale ale tineretului”, desfăşurat în sala de recepţii a hotelului „Ceahlău” sâmbătă, 14 iulie, au participat compozitorii Mihai Moldovan, Ştefan Niculescu, Gheorghe Firca, Anton Zeman, Vasile Spătărelu, Sabin Păutza, Liviu Comes şi muzicologii Radu Stan, Lucian Meţian, Cornel Cezar, Octav Nemescu, George Pascu, dar şi un număr semnificativ de melomani din urbe, printre care, instantaneele realizate atunci şi aflate în arhiva Vacanţelor, îi surprinde pe profesorul George Grigorică şi pe judecătorul Mihai Ciubotaru.
Încheiere grandioasă la Cetatea Neamţ
Ediţia a doua s-a încheiat – cum ar zice un nume mare al scenei lirice româneşti, Mariana Nicolesco – în triumf! Duminică, 15 iulie, chiar în interiorul Cetăţii Neamţ, a avut loc un grandios concert susţinut de Orchestrele reunite ale Conservatorului şi Filarmonicii ieşene, cu soliştii şi Corul Operei, precum şi cu cei de la Corul de Stat „Gavriil Musicescu” – dirijori fiind Ion Baciu, Ion Pavalache şi Anton Bişoc.
Conceput în trei părţi, închegate într-un tot unitar, spectacolul a evocat, nu se putea altfel!, şi figura legendară a marelui voievod Ştefan întruchipat de actorul Naţionalului ieşean, Teofil Vîlcu. Corzile sufletelor celor prezenţi au vibrat la auzul Rapsodiei a II-a a lui Enescu, ori ale pieselor corale Pe-al nostru steag e scris Unire!, Pui de lei, sau la versurile cântecului Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare, în transcripţie simfonică, cânt cu care s-a şi încheiat concertul.
În timp ce publicul se „înfrupta” din acest mare festin de la Cetate, erau unii membri ai echipei de organizare care se gândeau deja la viitor. „Când ediţia a doua a Vacanţelor Muzicale de la Piatra-Neamţ îşi pregătea ultimul concert, profesorul Mihail Cozmei, decan al Conservatorului din Iaşi, unul dintre sufletele acestei reuşite, o lua de la început cu migala muncii de un an pentru pregătirea următoarelor Vacanţe, gândind cum să le facă mai cuprinzătoare şi mai aşezate în practica muncii.”[5]
La final de ediţie iată o altă mărturie de suflet. Făcută de către profesorul şi violonistul George Hamza, membru la acea vreme al cvartetului, celebru în lumea largă, Musica: „am participat, nu demult, la un curs asemănător, în Florida. Peste câtva timp plec cu formaţia în Australia. Între aceste două turnee, o Vacanţă Muzicală la Piatra-Neamţ este tot ceea ce putea fi mai bun pentru mine. Mărturisesc cu toată sinceritatea că anul trecut m-am nimerit la concertul coral de la Mănăstirea Neamţ, venind de la Salzburg, şi am avut impresia că mă aflu încă în vestitul centru muzical al Europei. De aceea nu mi s-a părut exagerată comparaţia oraşului gazdă al Vacanţelor cu oraşul lui Mozart. Aici totul vorbeşte despre muzică!”
[1] Declaraţie cuprinsă într-o notă publicată de “Ceahlăul” din ziua de marţi, 3 iulie 1973.
[2] Fragment din materialul intitulat Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ,apărut în „România literară” din 2 august 1973.
[3] Idem.
[4] Promisiunile tinerilor interpreţi din “Ceahlăul”, apărut marţi, 10 iulie 1973.
[5] Fragment din materialul Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ, apărut în „România literară” din 2 august 1973.
