UN EXPERIMENT INEDIT ÎN FAŢA UNUI PUBLIC NOU
Astfel că în vara anului 1972 fostul orăşel – care în perioada interbelică, cu vilişoarele sale cochete, era o mică oază a frumuseţii, cu locuitori care se mândreau cu grija lor pentru curăţenie, pentru civilizaţie – se pregătea de începutul unui nou drum pe cărările artei. Muzicale, de data aceasta.
Presa vremii găzduia şi câteva declaraţii-intenţie, declaraţii care atunci păreau, poate, uşor hazardate, dar care acum sunt citite cu alţi ochi.
„Debutăm acum, încercăm o formulă nouă, facem un experiment, pe care vrem să-l convertim în anii viitori într-o permanenţă. Cele două instituţii ieşene – Conservatorul «George Enescu» şi Filarmonica «Moldova» – încearcă şi ele o experienţă nouă, şi asta nu cu un public prea avizat, cum este cel ieşean, ci cu un public nou, mai puţin format.” – Gheorghe Bunghez, preşedinte al Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Neamţ.
„Vacanţele îşi propun să asigure practica de vară a studenţilor şi, totodată, să ofere tinerilor muzicieni posibilitatea unei activităţi perfecţionate de afirmare artistică. Ele vor fi organizate între 15 august şi 10 septembrie şi vor cuprinde următoarele secţiuni: festival muzical la Piatra-Neamţ şi în localităţile din judeţ; simpozion pe tema «Critica muzicală şi dezvoltarea gustului pentru muzică» (la ale cărui lucrări aveau să participe specialişti precum Zeno Vancea, George Pascu, Viorel Cosma, Doru Popovici, Vasile Tomescu, Dora Maria David, Achim Stoia, Mihail Cozmei, nota autorului); excursii la obiectivele importante din judeţ şi la monumentele istorice şi de artă medievală. (…) În atenţia organizatorilor este ca festivalul, prin cursurile de vară, să devină o permanenţă, aşa cum sunt cele atât de celebre de la Weimar, Bologna sau Siena.” – Mihail Cozmei, decanul Facultăţii de compoziţie şi muzicologie a Conservatorului „George Enescu” din Iaşi.
„Ni se oferă acum, la Piatra-Neamţ, un bun prilej de a ne ocupa, în exclusvitate, timp de o lună, de ceea ce va trebui să facem din studenţi, de ceea ce aceştia trebuie să fie după ce termină Conservatorul. Cursul de dirijat, de care mă voi ocupa, vreau să cred că se va deosebi fundamental de ceea ce am văzut că se face pe alte meridiane, acolo unde se pune bază mai mult pe teorie. Ceea ce îmi propun este să arăt nu ceea ce ştiu eu ca dirijor, ci să-i pun pe studenţi să-şi verifice singuri calităţile. Şi asta în faţa orchestrei şi a publicului, timp de aproape o lună de zile. Să-şi verifice dacă, pe de o parte, pregătirea muzicală generală anterioară este suficientă, iar pe de altă parte, dacă calităţile lor extramuzicale sunt suficiente pentru această profesiune pentru care se cer multe alte calităţi. Cert este că dirijatul se învaţă numai practic, lucrând cu ansamblul şi verificându-ţi posibilităţile. Şi apoi, cel care va fi cursant la cursul de dirijat va şti că… inevitabilul se va produce, ştiind că în ziua D, la ora H, va trebui să apară în faţa orchestrei şi a publicului şi să dirijeze!” – Ion Baciu, directorul Filarmonicii „Moldova” Iaşi.
Aşadar, începând cu ziua de 14 august, la Piatra-Neamţ[1] îşi fac apariţia o parte dintre participanţii Vacanţelor – Orchestra simfonică şi Corala Animosi ale Conservatorului „George Enescu” şi Ansamblul de instrumente de suflat Musica Viva. Cu toţii sosiţi pentru a pregăti cum se cuvine momentele artistice în care urmau să se producă. De asemenea, ajung la poalele Pietricicăi, Cernegurii şi Cozlei şi studenţii de la cursurile de măiestrie – cel de pian condus de Sofia Cosma, de canto predat de Constantin Stroescu, cel de vioară avându-l ca profesor pe Mihai Constantinescu, de dirijat cu Ion Baciu la pupitru.
În timp ce Viorel Tudose afirma că „o colaborare calificată, de notorietate, vor avea studenţii ieşeni din partea soliştilor Sofia Cosma (pian), Mihai Constantinescu (violină) şi a dirijorilor Ion Baciu, Corneliu Calistru, Vicente Ţuşcă, Sabin Păutza”[2], anunţând practic o parte a numelor importante carea aveau să facă cinste Vacanţelor Muzicale din 1972,George Podani, unul dintre organizatorii primei ediţii – dar şi ale multora dintre cele care aveau să urmeze – anunţa şi prezenţa pentru spectacolul de final, cel stabilit a se desfăşura între zidurile Cetăţii de la Târgu-Neamţ a „unui car de reportaj al televiziunii naţionale, plus o echipă de cineaşti de la Studioul «Alexandru Sahia», cei care vor asigura participarea la festival a milioanelor de melomani din întreaga ţară.” O dovadă a faptului că, în organizarea primei ediţii, nimic nu fusese lăsat la voia întâmplării. Neîndoielnic, încă un semn al profesionalismului organizatorilor.
În seara zilei de sâmbătă, 24 august 1972, studentei violonceliste Nina Podariu, fiică a oraşului, i-a fost dat să producă debutul primei manifestări artistice din cadrul Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ! Ea a fost acompaniată, la pian, de către Gabriela Marcovici. Presa timpului aprecia evoluţia studentei astfel: „varietatea stilistică a programului (Strauss, de Falla, Saint-Saëns) a dat posibilitatea tinerei interprete să facă dovada discernământului său şi a autenticei sale vibraţii poetice.”[3]
A doua zi, duminică, 25 august, într-o atmosferă festivă, a avut loc şi primul concert simfonic. Protagonişti au fost studenţii din cadrul Orchestrei Conservatorului ieşean, cu profesorul lor, Corneliu Calistru, la pupitrul dirijoral. După uvertura „Coriolan” compusă de Ludvig van Beethoven, a urmat Concertul nr. 5, Imperialul, concert în care, conform muzicianului George Pascu, „Sofia Cosma, cu vigoare, cu strălucire şi cu bogata-i expresivitate, a dezvăluit magistralele imagini beethoveniene. Pentru ca, mai apoi, cu un contradans de Beethoven şi un vals de Chopin, solista să răspundă entuziastelor solicitări ale publicului.”[4]
Finalul programului primului concert al Vacanţelor Muzicale a constat în Simfonia I a aceluiaşi mare compozitor, interpretarea aparţinând, de data asta, tinerei formaţii studenţeşti care a şi deschis concertul.
Concertul a fost repetat a doua zi, luni, la Roman. Doar că aici, în noua sală a Casei de Cultură, neexistând un pian de concert, ca solist a concertat violonistul Mihai Constantinescu. Cel care, „cu sobrietate, dar şi cu poezie”, a interpretat şi două Romanţe pentru violină şi orchestră compuse de Beethoven.
Despre acest prim concert simfonic de la Piatra-Neamţ, despre emoţiile trăite în culise şi pe scenă, despre feed-backul provocat îşi aminteşte unul dintre cei implicaţi, Cornel Nicoară. Cel care, povestind, retrăieşte totul la o intensitate ridicată. „Începutul… Prietenul şi colegul de generaţie, Corneliu Calistru, dirija orchestra. Venea cu o propunere muzicală tentantă: «Peer Gynt» de Grieg. Eu trebuia să încerc să nu-i încurc pe muzicieni, rostind versurile din piesa cu acelaşi nume de Henrik Ibsen. Orchestra repeta la Iaşi, eu la Piatra-Neamţ, urmând ca la sosirea lor să vedem ce şi cum. Prima repetiţie, pe scena Teatrului Tineretului. Pe scenă, orchestra, la pupitru, Cornel, în faţa mea şi în jur o pădure de microfoane. Eram foarte emoţionat! Era pentru prima dată în viaţa mea când mă aventuram în acest gen de spectacol. Ca să-mi mai maschez starea, am întrebat dezinvolt ce e cu pădurea de microfoane. Aşteptam un răspuns care să mă liniştească. Însă, când am aflat că de fapt urma să se facă o înregistrare pentru Radio Iaşi, pulsul meu a luat-o razna bine de tot! Am stabilit câteva mici detalii şi am început repetiţia. Totul a mers şnur, inclusiv înregistrarea pentru radio! Ştiu că la final eram vlăguit, precis suficient de verde la faţă, surd la aplauzele orchestrei, însă fericit că am ajuns la sfârşit. Efectul spectacolului am reuşit să-l conştientizez prima dată la Săvineşti, după câteva zile, când, în pauzele în care nu recitam, mă uitam în sală şi înregistram cu uimire şi bucurie cum muzica făcea minuni, cum oameni simpli din sală deveneau adevărate cutii de rezonanţă pentru muzica lui Grieg!”[5]
Marţi, la Piatra-Neamţ, noului public al Vacanţelori-a fost prezentat o altă tânără orchestră a studenţilor conservatorişti ieşeni. Cea deja renumită în Europa muzicală şi cunoscută sub denumirea de SUPER-ORCHESTRA. Alcătuită din studenţi ai ultimilor ani şi condusă cu măiestrie de către Ion Baciu, valorosul ansamblu instrumentist românesc participase cu doar câteva săptămâni înainte la importantul Festival Internaţional al Orchestrelor de Tineret de la Bayreuth (Germania), de unde se întorseseră laureaţi! Pe scena Vacanţelor, tinerii muzicieni români au prezentat Concertul pentru orchestră de coarde compus de Sigismund Toduţă, Trei piese pentru orchestră de coarde, de Constantin Silvestri şi Serenada în Re major, compoziţie a lui Mozart.
„Contribuţia maestrului Mihai Constantinescu, care ne-a oferit o olimpiană interpretare a Concertului în la minor de Bach, a întregit această frumoasă seară de înaltă artă. De fapt, în întreaga lor desfăşurare de până acum, Vacanţele Muzicale pietrene ne-au oferit adevărate sărbători artistice.”[6]
Tot violonistul Mihai Constantinescu a fost protagonistul unei alte seri memorabile. Firul amintirilor este depănat de Ion Jijia, martor ocular la un alt recital care a impresionat publicul prezent: „în ambianţa proprie sălilor Muzeului de Artă, în atmosfera unei reuniuni de cenaclu, profesorul Gheorghe Bunghez a rostit un cuvânt introductiv, după care muzicologul George Pascu l-a prezentat pe violonistul Mihai Constantinescu. Acompaniat la pian de Doina Micu, acesta a interpretat sonate de Bach, Mozart şi Franck cu acel discernământ artistic cu care face ca fiecare recital al său să fie o înaltă lecţie de interpretare. Apoi, Gheorghe Bunghez a vorbit despre… poetul Mihai Constantinescu. Cel care, la final, a citit câteva dintre creaţiile sale.”[7]
Dar prima ediţie a Festivalului nu a însemnat doar cursuri de măiestrie artistică sau spectacole muzicale oferite de tinerii muzicieni publicului interesat. În paralel cu acestea, o grupă de cinci studenţi ieşeni, conduşi de reputatul profesor şi folclorist Dumitru Chiriac, a cutreierat timp de douăzeci şi două de zile (14 august – 5 septembrie) comunele Borca, Grinţieş, Farcaşa şi Ceahlău, realizând o minuţioasă investigaţie pe Valea Bistriţei în vederea culegerii pieselor de folclor muzical autentice.
Alte manifestări interesante ale primei ediţii au mai avut loc în incinta Căminului cultural din Bălţăteşti şi la Mănăstirea Neamţ. Fiecare dintre ele cu povestea ei.
La Bălţăteşti au poposit studenţii din Orchestra simfonică condusă de Corneliu Calistru. Cei care concertaseră şi la Piatra-Neamţ. Doar că spectacolului din municipiul reşedinţă de judeţ, organizatorii i-au mai adăugat, special pentru publicul local, o suită extrasă din din opera Peer Gynt compusă de Edvard Grieg, muzică ale cărei sensuri au fost făcute mai uşor de înţeles prin însoţirea de versurile din opera menţionată, versuri recitate de actorul Teatrului Tineretului, Cornel Nicoară.
Pentru concertul inedit, cel oferit de Corala Animosi condusă de Sabin Păutza propun cititorilor câteva amintiri destăinuite în iulie 2008 de către unul dintre martorii oculari, Constantin Potîngă.
Se cântă la mănăstire şi fără acord politic
Pentru realizarea acestei prime ediţii a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ, desigur a fost necesar, chiar decisiv, acordul venit de la forurile politice. Mai ales că, reamintesc, iniţiativa celor trei ieşeni – Ion Baciu, Mihail Cozmei şi Achim Stoia – nu a fost posibil să se materializeze în dulcele târg al Ieşilor tocmai… din cauză de acord politic!
Oare se putea în acea vreme şi fără acordul mai marilor zilei? Răspunde Constantin Potîngă. „Mergea şi fără aprobări. Un exemplu: un concert al corului dirijat de Sabin Păutza, concert ce a avut loc la Mănăstirea Neamţ. Ceea ce nu se mai întâmplase niciodată până atunci. N-am cerut aprobarea nimănui. Domnul Bunghez şi cu Ion Baciu, fie-i ţărâna uşoară, au cerut încuviinţarea mitropolitului Iaşiului cu privire la repertoriu. Acel cor, parcă Animosi se numea, trebuia să meargă la un festival de muzică bizantină care urma să aibă loc undeva prin Polonia. Iar studenţii din acel cor simţeau nevoia ca cineva să-i audieze. La Iaşi tot nu se găsise cine să-i audieze, aşa că i-am chemat la noi, la Neamţ. Mult mai încoace în timp, Ion Dodu Bălan, cel care atunci era adjunctul ministrului Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, mi-a spus că atunci când au aflat ce se întâmplase la mănăstire au îngheţat, de frică să nu se afle la Comitetul Central şi să-i tragă la răspundere. Pe ei, nu pe cei de aici. Nici nu ştiu dacă s-a aflat mai sus de el, dar nimeni n-a avut de tras de pe urma întâmplării ăsteia. Aşa era conjunctura atunci. Însă, dacă aveai îndrăzneală şi ceva autoritate, şi, mai ales, dacă voiai să realizezi ceva, se putea. Situaţie valabilă şi azi, de altfel, chiar dacă condiţiile sunt cu totul altele.”
Repertoriul – compus din piese de muzică veche extrase din primele manuscrise de muzică autohtonă – prezentat auditoriului prezent în incinta mănăstirii a cuprins lucrări corale din muzica medievală, repertoriu cu care Animosi s-a deplasat imediat după Vacanţe la Festivalul de Muzică Veche de la Bydgoszcz din Polonia. De unde s-au întors laureaţi! Astfel că acest concert de la Mănăstirea Neamţ a constituit o repetiţie cu public. De bun augur!
Final la Cetate
Organizatorii au imaginat – şi au şi reuşit – un final apoteotic. Final care avea să aibă loc între zidurile Cetăţii medievale construite încă de dinainte de Ştefan cel Mare pe malul Ozanei. Acolo, formaţiile reunite ale Filarmonicii, Operei şi Conservatorului din Iaşi au oferit un program artistic legat de trecutul eroic al Moldovei şi de figura cu aură legendară a măreţului voievod Ştefan.
Anterior finalului de la Cetate, la Piatra au avut loc spectacolele claselor de măiestrie. Cel de canto, condus de Constantin Stroescu, de pe scena Teatrului Tineretului, le-a avut în prim-plan pe studentele de atunci Nelly Miricioiu, Mihaela Agachi, Corina Chiriacescu şi Mariana Cioromila, precum şi pe studentul Marcus Şuteu. Spectacolul clasei de vioară, cu Mihai Constantinescu profesor, s-a desfăşurat într-una dintre sălile Muzeului de Istorie, scoţându-i la rampă pe Lorena Polingher, Anton Diaconu, Lucian Mihăilescu şi Ion Răcaru.
[1] Potrivit lui George Podani, inspector principal la Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă, interlocutorul lui S. Dumitru, autor al materialului intitulat Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ şi publicat în „Ceahlăul” nr. 1394 din 18 august 1972.
[2] Ziarul „Ceahlăul” din 30 august 1972.
[3] Adevărate sărbători artistice, articol semnat de George Pascu, în numărul 1404 din 31 august 1972 al „Ceahlăului”.
[4] Idem.
[5] Fragment citat din cartea “30 de ani de Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, de prof. Constantin Alupului-Rus.
[6] Adevărate sărbători artistice, articol de George Pascu, în numărul 1404 din 31 august 1972 al „Ceahlăului”.
[7] Hronicul Vacanţelor Muzicale de la Piatra-Neamţ, material publicat de Ion Jijia în „Flacăra Iaşului” în 19 septembrie 1972.
