UN SUCCES SCONTAT
Publicul mereu în atenţie
Ajunse deja pe un drum bine bătătorit pe parcursul ediţiilor anterioare şi cu nişte obiective clare îndeplinite – câştigarea unui public mai numeros şi lărgirea orizontului muzical – la finalul Vacanţelor Muzicale din anul 1977, se gândeşte o nouă ridicare de ştachetă.
Parcă vrând să confirme ceea ce spunea cu doi ani înainte Ştefan Ruha, cum că „la Piatra se cântă acum o altfel de muzică”, afirmaţie cuprinsă în episodul anterior, Dora Maria David, în revista „Muzica”, constata, la debutul Vacanţelor din 1977, că „la Piatra, poate şi datorită stagiunii simfonice permanente a Filarmonicii ieşene, a stagiunii camerale pe care studenţii şi cadrele didactice ale Conservatorului de la Iaşi o susţin în cadrul Clubului C.F.S. Săvineşti şi la Biblioteca Judeţeană, (…) s-a format un public tânăr, exigent, care a căpătat obişnuinţa, nevoia chiar, de a asculta muzică bună.”
O primă observaţie asupra acestei a şasea ediţii ar fi aceea că ea îşi concentrează activitatea – artistică, dar şi didactică – pe parcursul a doar două săptămâni, faţă de trei cât aveau alocate Vacanţele în primele cinci ediţii.
