O (ALTĂ) EDIŢIE DE CRIZĂ
Socoteala de acasă şi cea din târg…
Gândită ca o ediţie ca multe altele anterioare, chiar uşor îndrăzneaţă, cu un megaconcert de operă între ziduriel Cetăţii de lângă apa Ozanei, Vacanţele muzicale ale anului 2010 au trebuit să se plieze după vremuri. Unele de criză. Astfel că, deşi aflat la un moment dat chiar sub semnul incertitudinii, festivalul şi-a continuat firul trecând şi de borna cu numărul treizeci şi nouă.
În nişte condiţii cu totul speciale, programul artistic s-a întins pe parcursul a doar trei seri (2, 3 şi 4 iulie), iar cel al cursurilor de măiestrie a patru zile (29 iunie – 2 iulie), dupăamiaza celei de a cincea fiind dedicată spectaolului de gală.
Fiincă am pomenit de master-class, se cuvine consemnat faptul că la ediţia a XXXIX-a au fost organizate doar două cursuri. Cel de pian având-o – din nou – la timonă pe sufletista venită din Germania, Carmen Daniela Gililov. Şi cel de canto la care, iniţial fusese contactat polonezul Dariusz Niemirowicz. Cel care, l-a rândul său, a contactat o… severă răceală şi nu a mai ajuns la Piatra-Neamţ. Condiţii în care s-a apelat la varianta de rezervă (avarie?), Theodore Coresi, preşedintele festivalului, cel care aprecia că “puţine sunt manifestările de gen din lume, desfăşurate continuu pe o perioadă de timp atât de îndelungată. În treizeci şi nouă de ani se poate spune că s-a creat o tradiţie, «Festivalul Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ» devenind o manifestare de referinţă pentru lumea muzicală românescă şi internaţională”, preluând şi prerogativele de profesor al clasei de canto.
Program artistic condensat în trei zile
Anunţat şi apreciat de către versatul profesor-ziarist (şi vice-versa!) Ioan Amironoaie ca fiind “accesibil şi în acelaşi timp seducător pentru amatorii de muzică de calitate”[1], programul serii de deschidere a reunit sub titulatura “Pagini celebre din operă” cele mai cunoscute teme din capodoperele genului liric semnate de Wolfgang Amadeus Mozart, Gioacchino Rossini, Pietro Mascagni, Giuseppe Verdi, Giaccomo Puccini, Georges Bizet sau Johann Strauss. Toate acestea ţn interpretarea orchestrei simfonice a Filarmonicii „Mihai Jora“ din Bacău, la pupitrul căreia s-a aflat dirijorul Iurie Florea.
Interesant de aflat cum s-a văzut din stal, din public acest concert: “chiar dacă, după cum am observat, publicul reacţionează însufleţit mai ales la «Carmen» sau «Radetzky Marsch», cele mai realizate momente, din punct de vedere expresiv şi, implicit, emotional, au fost oferite de momentul «Cavalleria Rusticana» de Pietro Mascagni, «Manon Lescaut» de Puccini sau, ca să mai dau un exemplu fericit, de Uvertura la «Forţa destinului» de Verdi. În ciuda faptului că nu s-a găsit încă formula satisfăcătoare a redării amplificate a orchestrei – din care pricină sonoritatea şi omogenitatea ansamblului era percepută nefiresc – membrii acesteia au demonstrat că filarmonica băcăuană a devenit un ansamblu orchestral demn de numele pe care îl poartă. La aceasta a contribuit, de bună seamă, şi prestatia dirijorală corectă, riguroasă, formată în bunele tradiţii ale şcolii ruse, a lui Iurie Florea, un conductor care, în ciuda faptului că foloseşte maniere specifice muzicii corale – de la lipsa baghetei până la închiderile de frază – reuşeste să imprime discursului muzical, cu o mare economie de mijloace, coerenţă şi originalitate.”[2]
A doua zi de festival – în acelaşi timp şi penultima! – a fost una plină de evenimente artstice. Debutând, într-o zi ploioasă, în interiorul Teatrului Tineretului, de la ora şaisprezece, cu un spectacol ce a durat mai bine de patru ore. Care a cuprins un recital al Anastasiei Buruian, “ o voce şcolită în Moldova, artistă lirică umblată pe scândura scenei, lucru ce se vede şi o prezenţă scenică impecabilă cu evidente trăsături aristocratice”[3], din muzica lui Ceaikovski, Puccini, Şeremetiev şi Catalani. Acompaniamentul pianistic de rigoare a fost asigurat “pertinent şi profesionist” de către Cristina Moroi.
A continuat cu un program alcătuit de reprezentanţi ai Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi. Astfel, sub semnul “Zilei instituţiilor de învăţământ superior muzical din România”, pe scena T.T.-ului au urcat, pentru un program cameral, violonistul Anton Diaconu, mebru al celebrului VOCES, şi chiatristul Daniel Dragomirescu, fiind urmaţi, apoi, de către componenţii cvartetului de chitare “ALHAMBRA” (Marius Ţimpău, Daniel Dragomirescu, Ilie Zugrav şi Cezar Lefter). Cei care au încheiat programul muzical al ieşenilor au fost membriicvartetului de coarde “GIOCOSO” (Laurenţiu Busnea, Teofil Iustinian Todică, Adrian Stanciu, Alexandru Florin Spătărelu) cu un program cameral din muzica lui Franz Schubert.
Aniversare academică
Dovedind că este mereu pe fază în ceea ce priveşte aria sa profesională, Ioan Amironoaie nu uită să amintească de o importantă dată de calendar. “Participarea de anul acesta a Universităţii de Arte «George Enescu» Iaşi la festivalul muzical din cadrul «Vacanţelor Muzicale la Piatra Neamţ» stă sub semnul unei mari aniversări: o sută cincizeci de ani de învăţământ artistic modern la Iaşi.”[4] Ocazie potrivită pentru rectorul acestei instituţii, prof. univ. dr. Viorel Munteanu, să declare public că “Universitatea are un statut special, în acelaşi timp, onorant şi încărcat de răspundere: ea adună, sub acelaşi blazon, artele muzicii, plasticii şi teatrului. Şi e firesc să fie aşa într-o institutie legatară, păstrătoare şi continuatoare lucidă a unei tradiţii care legitimează o întreagă spiritualitate naţională. Aici, în Iaşi, personalităţi decisive – de la Eduard Caudella şi George Enescu până la Ion Baciu, de la Nicolae Tonitza şi Ion Irimescu până la Ion Neagoe, de la Gheorghe Asachi, Matei Millo, Vasile Alecsandri până la Mihai Codreanu şi Agatha Bîrsescu, elită a lumii artistice româneşti – au lucrat, cu har şi dăruire, pentru sporirea avuţiei noastre de frumos, adică de nobleţe a sufletului. Prezentul şcolii ieşene de învăţământ artistic superior este unul care priveşte în viitor. Iar viitorul înseamnă cunoaştere reciprocă şi colaborare. Suntem convinşi că valorile noastre naţionale se cuvin ştiute şi preţuite de lumea artistică internaţională, după cum fenomenul artistic la scară mondială reprezintă fundalul şi suportul pentru armonizarea căutărilor noastre cu cele ale lumii.”
Lumini şi umbre
Acelaşi martor ocular a fost prezent şi a doua zi, la spectacolul din teatru. „dacă seara de vineri a fost, neîndoios, o reuşită, nu acelaşi lucru se poate spune, din păcate, despre cei vreo şaizeci de spectatori care au avut răbdarea – şi uneori politeţea – de a fi martorii amplului concert de sâmbătă, spectacol care a demonstrat timp de mai bine de patru ore, cât de eclectică poate fi abordarea artistică.”
Programul după-amiezii de 3 iulie s-a încheiat cu recitalul claselor de măiestrie. Ocazie tocmai bună pentru acelaşi fin observator să constate că “tradiţionalul recital al claselor de măiestrie s-a dovedit a fi, din păcate, de această dată, cel puţin derizoriu. Şi nu e vorba de numărul mic de protagonişti ci, mai cu seamă, de valoarea acestora. Recitalul lor s-a bazat, în primul rând, pe indulgenţa publicului care, în parte răbdător şi îndatoritor, l-a acceptat ca atare.”
Vacanţele la final
Seara aceleiaşi zile debuta la Piatra cu momente încântătoare de balet. În ploaie. Cei care au rezistat cu stoicism ploii care pătrunsese şi sub copertina scenei mobile amplasată sub secularul Turn ctitorit de Ştefan Voievod, bucurând sufletele câtorva sute de pietreni şi ei adevăraţi eroi sacrificaţi pentru nouăzeci de minute pe altarul artei, au fost elevii Colegiului National de Artă „Octav Băncilă“ Iaşi: Anca Andronache, Monica Beşchea-Chiriac, Lăcrămioara Proca, Monica Mihai, Elena Toma, Patricia Ţibârnă, Cătălin Ailiesei, Bogdan Aprofirei, Ovidiu Chiţanu, Cătălin Pandel, Ştefan Săcălianu. Cu toţii îndrumaţi cu pricepere artistică – dar şi didactică – de către Cristina Todi – Iuriciuc, cea care a semnat libretul, regia şi coregrafia spectacolului.
Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ din 2010 au fost completate şi cu un concert desfăşurat la Roman. Dedicat memoriei lui Sergiu Celibidache, concertul intitulat “Bijuterii muzicale” a fost susţinut, alături de Filarmonica “Mihail Jora” din Bacău cu Gheorghe Costin la pupitrul dirijoral, de către soliştii veniţi de la Viena, basul Theodore Coresi şi violonistul Cristian Ruscior.
Concert care urma să fie repetat integral a doua seară, duminică, 4 iulie, la Piatra-Neamţ, cu ocazia închderii ediţiei a XXXIX-a a Vacanţelor. Dar care, aşa cum se exprima martorul ce mi-a ţinut companie de-a lungul acestei ediţii, a fost doar un “rezumat” al concertului de la Roman. Căci vremea a ţinut să se plieze… vremurilor. După incertitudinea unei zile, cele de duminică 4 iulie, în care organizatorii au stat mai mult cu ochii pe cer – “Plouă? Nu plouă?” – vremea a fost rece. La propriu. Dar, s-a dovedit rece şi la figurat. Insensibilă la rugile conjugate ale celor implicaţi – artişti, spectatori, organizatori – şi, în final, a fost rece. Cu o temperatură mult scăzută pentru un concert în aer liber. Şi dacă cei din scaune au rezistat vremii, nu la fel au stat lucrurile şi în cazul instrumentelor. Astfel că, de comun accord – iarăşi artişti, public, organizatori – concertul a fost scurtat.
[1] Citat cuprins în “Monitorul de Neamţ” din 2 iulie 2010.
[2] Citat din materialul De la ridicol la sublim. Sau invers semnat de Ioan Amironoaie în “Monitorul de Neamţ” din 5 iulie 2010.
[3] Citat din materialul De la ridicol la sublim. Sau invers semnat de Ioan Amironoaie în “Monitorul de Neamţ” din 5 iulie 2010.
[4] Conform “Monitorului de Neamţ” din 3 iulie 2010.
