PRIMELE VACANŢE MUZICALE ÎN LIBERTATE
Festivalul păşeşte într-o nouă etapă a existenţei sale
Ajunse la a XIX-a ediţie, dar şi intrate, odată cu traversarea evenimentelor din decembrie 1989, într-o nouă zodie socială, Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ vor funcţiona, temporar doar, şi sub un generic nou, Pro Musica Academica. Inspirat ales, pentru a arăta direcţia de dezvoltare continuă a festivalului. Aceea a unei Şcoli de vară în folosul studenţilor din sfera muzicii.
Ca să înţelegem – pentru cei care n-au trăit pe „viu” perioada imediată de după decembrie ’89 – cât de tulbure era atmosfera timpului, iată, poate un mărunt, exemplu oferit în ziarul Ceahlăul de către Cristian Livescu: „mulţi dintre studenţi au venit cu trenul, pentru că în Iaşi nu s-a găsit nici un autobuz care să le fie pus la dispoziţie în vederea deplasării către Piatra-Neamţ. Şi vă închipuiţi cât de dificil a fost pentru ei să-şi protejeze, în aglomeraţia de pe tren, atât de preţioasele instrumente.”
La Piatra sunt invitaţi şi fraţii de peste Prut
La această ediţie, organizatorii – atât cei nemţeni, cât şi reprezentanţii Academiei de Muzică „George Enescu” (denumirea momentului a vechiului Conservator ieşean) – au convenit că este bine pentru toată lumea să invite la Vacanţe şi reprezentanţi ai Conservatorului din Chişinău. Anii ’90 – ’91 constituind perioada podului de flori de peste Prut. Iulia Bucescu, proaspătul rector al Academiei ieşene, spunea: “manifestarea anuală de la Piatra-Neamţ îi fascinează pe studenţii noştri, fiind considerată un reper de suflet pentru oricare dintre ei. Am ţinut ca în acest an să onorăm afişul Vacanţelor, cu istoria lor atât de bogată, propunând atât interpreţi de mare talent, care bat la porţile afirmării, cât şi pagini de valoare din literatura simfonică şi camerală. În plus, am ales Vacanţele drept gazde ale schimbului de experienţă – şi de măiestrie – cu invitaţii de onoare de la Conservatorul «Gavriil Musicescu» din Chişinău. A căror prezenţă o consider stimulatoare pentru studenţii ieşeni.”
Printre studenţii basarabeni veniţi la Piatra, a existat şi o parte, componenţi ai claselor de interpretare a muzicii populare, care, pe lângă participarea la cursurile de măiestrie de canto, au ajuns şi prin judeţ, luând direct legătura cu folclorul nemţean. Oferind, totodată, şi spectacole la câteva dintre Căminele culturale nemţene – Agapia, Gârcina, Borca şi Horia.
Vernisaj de artă plastică în debutul manifestărilor artistice
În avanpremiera ediţiei a XIX-a a Vacanţelor, sălile Muzeului de Artă au găzduit deja tradiţionala expoziţie plastică a studenţilor ieşeni. În optica profesorului Gheorghe Macarie, cel care a selectat lucrările şi a prezentat expoziţia, aceasta, “imagine a orientărilor unei colectivităţi artistice, cumulând ea însăşi o diversitate de individualităţi creatoare, nu se limitează la stadiul de experiment. Ea reprezintă, în cazul majorităţii expozanţilor, o maturizare a celor trei ani de studii, stadiul final al unor experienţe, dar şi debut al unei al unei autentice vieţi artistice.”
În după amiaza de sâmbătă, 23 iunie 1990, în sala T.T.-ului, a avut loc deschiderea Festivalului printr-un recital cu muzică de Bach, Telleman, Prokofiev, Chopin, Liszt, Mozart, Ceaikovski şi Debussy. Ocazie a unui nou regal de muzică bună oferit publicului pietrean de către consacraţii Dumitru Sîpcu (clarinet) şi Vasile Tarnavschi (pian). Solist al recitalului a fost un student din anul III al Academiei ieşene, pianistul Samir Golescu, descris de presa vremii drept „unul dintre copiii minune ai actualei generaţii aflate pe băncile academiei ieşene de artă. Dotat cu o nimicitoare capacitate de asimilare a unor pagini de mare complexitate, Samir Golescu se dovedeşte capabil de rigoare şi temperament, profunzime şi trăire afectivă, relief sensibil conferit fiecărei lucrări, fie că e vorba de «Chacona» lui Bach, ori de «Poloneza» lui Chopin.”
Recitalul a fost urmat, a doua zi, de concertul simfonic al Orchestrei studenţeşti ieşene cu George Vintilă la pupitrul dirijoral. Concert al cărui solişti – Mihai Ailenei (clarinet), Filip Papa (violoncel) şi Diana Dogaru (pian) – “toţi trei dotaţi cu certe calităţi”, au oferit melomanilor lucrări de referinţă din operele lui Haydn şi Mozart.
Master-class pentru studenţi şi Simpozion destinat învăţământului pre-universitar
Pentru ca de luni, la început de o nouă săptămână, să debuteze şi cursurile de măiestrie ale ediţiei – pian (Mircea Dan Răducanu şi Vasile Tarnavschi), instrumente de suflat (Dumitru Sîpcu), compoziţie (Dumitru Capoianu, Fred Firea şi Nicolae Brînduş). În cadrul cărora se continuă linia începută cu două ediţii anterioare, aceea a cooptării printe cursanţi şi a celor mai merituoşi elevi din Şcolile de muzică din Moldova românească.
Sala Tapiseriilor a găzduit, joi, 28 iunie, Simpozionul cu tema “Probleme contemporane ale teoriei şi practicii interpretării instrumentale în şcolile de artă”. Se observă aici o altă noutate. Aceea a coborârii atenţiei specialiştilor spre şcoli şi licee cu profil de muzică. Acestea fiind considerate drept bază pentru studiul universitar. A fost, poate, o minge ridicată la fileu profesorilor celor mai tineri viitori muzicieni, în strădania lor de a atrage atenţia colegilor de la Conservatoarele şi Academiile de muzică asupra problemelor cu care se confruntă. Cu siguranţă, dascălii nemţeni cu cea mai productivă şi pătrunzătoare activitate din domeniu, şi e vorba aici de Theodor Macarie şi George Grigorică, profesori care ani de-a rândul au fost cu sufletul alături de Festival, s-au bucurat de acest Simpozion la care, de altfel, au şi participat. Alături de profesorii bucureşteni Mircea Dan Răducanu şi Vasile Tarnavschi.
Una dintre concluziile cu care s-a încheiat simpozionul a fost aceea că “în contactul cu talentul de excepţie al instrumentiştilor în formare trebuie o pedagogie aparte, individualizată, care să nu înfrâneze disponibilităţile native.”
Un alt moment al ediţiei care merită a fi remarcat este şi cel întâmplat vineri, 29 iunie, la Sala Tapiseriilor, acolo unde, pe atunci încă studentul Constantin Andrei, a oferit un apreciat recital pe muzică de chitară clasică, recital care s-a bucurat de prezenţa ca amfitrion a compozitorului Dumitru Capoianu. Fapt ce a conferit un plus de apreciere pentru artist.
Un cronicar inedit şi păreri basarabene
Regretatul poet Aurel Dumitraşcu, devenit preţ de câteva zile cronicar al Vacanţelor Muzicale, aduce, peste ani, informaţii despre concertul clasei de instrumente de suflat. Este şi motivul pentru care, iată, azi putem afla şi componenţa acelui master – Mihai Vîrgă, Maria Mateş, Mihai Ailenei, Şerban Nichifor, Viorica Fecher, Paul Carp, Florin Ţaga, toţi discipoli ai maestrului Sîpcu. Precum şi programul artistic prezentat de ei. S-a cântat, aflăm acum, muzică compusă de Jacques Ibert, Claude Debussy, Vasile Jianu.
Pentru final iată părerile a doi dintre oaspeţii ediţiei a XIX-a a Vacanţelor: Constantin Rusnac, rectorul Conservatorului din Chişinău – „am venit cu mare plăcere să cunoaştem acest ţinut de rară frumuseţe care este Neamţul şi care, pentru noi, basarabenii, a intrat în legendă. Nu trebuie neapărat să fii poet ca să simţi că aici, în locurile de obârşie ale lui Creangă, munţii aceştia nemaipomeniţi şi apele au o vrajă poetică. De altfel, studenţii noştri au şi urcat pe Pietricica şi pe Cozla, au privit Ceahlăul şi s-au bucurat de peisajul acesta, pe care, cu mai bine de şase luni înainte, nu sperau să-l poată admira. Plecăm de aici cu această satisfacţie în suflete, dar şi cu imensa plăcere de a fi legat relaţii statornice cu forurile culturale locale, cu studenţii şi profesorii Academiei de Arte din Iaşi.”.
Profesorul Mereşanu Ceaikovski, şeful Catedrei de folclor a Conservatorului din Chişinău avea să declare: „am venit cu mare plăcere şi curiozitate în judeţul dumneavoastră, pentru a cunoaşte în special folclorul din această parte a României, despre care am auzit şi ştim atâtea lucruri frumoase. Oraşul ne-a făcut o impresie deosebită prin aşezarea sa geografică, studenţii basarabeni grăbindu-se să viziteze locurile istorice, în special Catedrala şi Turnul lui Ştefan cel Mare. Vrem să culegem folclor din Neamţ, din, aşa cum le consider eu, aceste veritabile vetre folclorice, de unde să reţinem ceva din bogăţia şi autenticitatea de aici.”
Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ au fost, din câte se poate constata acum la atâţia ani distanţă, un succes. Asta, în ciuda condiţiilor materiale şi sociale destul de potrivnice. Se poate spune, fără teama de a greşi, că spiritul (muzicii) a învins!
